📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Faptele Apostolilor – Capitolul 5
1Dar un bărbat, cineva cu nume Anania, împreună cu Safira, nevasta lui, a vândut o proprietate;
2şi a oprit din preţ, ştiind şi nevasta; şi aducând o parte a pus-o lângă picioarele apostolilor.
3Dar Petru a zis: Anania! De ce a umplut Satan inima ta, să minţi tu pe Spiritul Cel Sfânt, şi să opreşti din preţul ogorului?
4Oare rămânând, nu ţie îţi rămânea? Şi fiind vândută, oare nu era în autoritatea ta? De ce ai pus în inima ta fapta aceasta? Nu ai minţit unor oameni, ci lui Dumnezeu!
5Iar Anania, auzind cuvintele acestea, căzând, şi-a dat suflarea; şi s-a făcut o frică mare peste toţi cei auzind.
6Iar cei mai tineri, ridicându-se, l-au învelit; şi ducându-l afară, l-au îngropat.
7Apoi, la interval cam de trei ore, a intrat şi nevasta lui; neştiind ce s-a făcut.
8Iar Petru i-a răspuns, zicând: spune-mi dacă cu atâta aţi vândut ogorul? Ea însă a zis: da, cu atâta!
9Dar Petru a zis către ea: de ce v-aţi înţeles împreună să ispitiţi Spiritul lui Iehova? Iată! Picioarele celor îngropând pe bărbatul tău sunt la uşă, şi te vor duce afară.
10Ea însă a căzut îndată lângă picioarele lui, şi şi-a dat suflarea. Iar cei mai tineri, intrând, au găsit-o moartă; şi ducând-o, au îngropat-o lângă bărbatul ei.
11Şi s-a făcut o teamă mare peste adunarea întreagă şi peste toţi cei auzind acestea.
12Iar prin mâinile apostolilor se făceau semne şi minuni multe în popor; şi toţi erau un cuget în porticul lui Solomon;
13dar nici unu dintre ceilalţi nu cuteza să se alipească de ei; însă poporul îi preamărea.
14Dar mai mult erau adăugaţi credincioşi Domnului; o mulţime de bărbaţi şi de femei.
15Aşa că şi pe străzi aduceau afară pe cei bolnavi, şi îi puneau pe paturi şi pe aşternuturi; ca, venind Petru, măcar umbra lui să umbrească pe cineva dintre ei.
16Dar s-a strâns şi mulţimea din cetăţile din jurul Ierusalimului; aducând bolnavi şi chinuiţi de spirite necurate, care erau vindecaţi toţi.
17Dar marele preot ridicându-se, şi toţi cei împreună cu el; aceasta fiind partida saducheilor; au fost umpluţi de invidie,
18şi au pus mâinile pe apostoli şi i-au pus în închisoarea publică.
19Dar un înger al lui Iehova, noaptea, a deschis uşile închisorii; şi scoţându-i, a zis:
20Duceţi-vă; şi oprindu-vă, vorbiţi poporului în curtea templului toate cuvintele vieţii aceasta.
21Iar ei auzind, au intrat de dimineaţă în curtea templului, şi îi învăţau. Sosind însă marele preot şi cei împrună cu el, au adunat împreună Sinedriul şi tot sfatul bătrânilor fiilor lui Israel; şi au trimis la închisoare ca să fie aduşi.
22Dar servitorii, ajungând, nu i-au găsit în închisoare; iar întorcându-se, au anunţat,
23zicând: închisoarea am găsit-o încuiată în toată siguranţa, şi gardienii stând înaintea uşilor; dar deschizând, nu am găsit pe nici unu înăuntru.
24Auzind însă ei cuvintele acestea, comandantul curţii templului şi marii preoţi, erau nedumeriţi despre ei; cum s-ar face aceasta.
25Dar sosind cineva, le-a vestit: Iată! Bărbaţii pe care i-aţi pus în închisoare sunt în curtea tempului stând şi învăţând poporul.
26Atunci, comandantul, ducându-se împreună cu servitorii, i-au adus; nu cu violenţă, pentru că se temeau de popor, să nu fie ucişi cu pietre.
27Iar aducându-i, i-au pus în Sinedriu; şi marii preoţi îi întrebau,
28zicând: printr-o poruncă v-am poruncit să nu îi învăţaţi pe baza Numelui acesta; şi iată! Aţi umplut Ierusalimul de învăţătura voastră, şi vreţi să aduceţi asupra noastră sângelui Omului Acesta.
29Dar Petru şi apostolii au zis: trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni.
30Dumnezeul părinţilor noştri L-a înviat pe Iesus, pe care L-aţi omorât, atârnându-L pe lemn.
31Pe Acesta, Dumnezeu L-a înălţat cu dreapta Sa, ca: Domn şi Salvator, ca să dea lui Israel căinţă şi iertare de păcate.
32Şi noi suntem martori ai cuvintelor acestea, precum este şi Spiritul Cel Sfânt, pe care Dumnezeu, L-a dat celor ascultând de El.
33Iar ei auzind, se înfuriau şi se sfătuiau să îi suprime.
34Dar ridicându-se cineva în Sinedriu, un fariseu cu nume Gamaliel, un învăţător al legii, onorat de tot poporul; a poruncit să scoată puţin oamenii afară.
35Apoi a zis către ei: Bărbaţi israeliţi! Luaţi seama la voi, referitor la oamenii aceştia; ce aveţi de gând să faceţi.
36Pentru că înainte de zilele acestea s-a ridicat Teudas, zicând a fi el însuşi cineva; căruia i-au aderat un număr cam de patru sute de bărbaţi; care a fost suprimat; şi toţi câţi au ascultat de el, au fost risipiţi, şi s-au făcut în nimic.
37După acesta s-a ridicat Iuda, galileeanul în zilele înscrierii, şi a atras popor după el; şi acela a pierit, şi toţi câţi au ascultat de el au fost risipiţi.
38Şi acum eu vă spun: feriţi-vă de oamenii aceştia, şi lăsaţi-i; pentru că, dacă are să fie de la oameni, planul acesta sau lucrarea aceasta va fi nimictă.
39Dar dacă este de la Dumnezeu, nu îi veţi putea nimici; şi nu cumva să fiţi găsiţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu.
40Iar ei au fost convinşi de el; şi chemând apostolii, bătându-i, au poruncit să nu vorbească pe baza Numelui lui Iesus; şi i-au eliberat.
41Ei s-au dus deci din faţa Sinedriului, bucurându-se că au fost consideraţi vrednici să fie dezonoraţi pentru Numele Lui.
42Şi în orice zi, în templu şi prin case, nu încetau învăţându-i şi binevestind pe Iesus Christos.