📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Faptele Apostolilor – Capitolul 22
1Bărbaţi fraţi şi părinţi! Ascultaţi acum apărarea mea către voi.
2Auzind însă că li se adresează în dialectul evreiesc, au făcut mai multă linişte; şi el a zis:
3Eu sunt bărbat iudeu, născut în Tars din Cilicia, dar crescut în cetatea aceasta la picioarele lui Gamaliel; instruit după stricteţea legii părinteşti, fiind zelos pentru Dumnezeu, precum sunteţi voi toţi astăzi.
4Care am persecutat Calea aceasta până la moarte, legând şi predând la închisori: bărbaţi şi femei;
5precum mărturiseşte despre mine marele preot şi toată bătrânimea; de la care primind şi scrisori către fraţii din Damasc, am plecat să aduc legaţi la Ierusalim şi pe cei fiind acolo, ca să fie pedepsiţi.
6Dar ducându-mă şi apropiindu-mă de Damasc, pe la amiază, deodată din cer a strălucit lumină multă în jurul meu.
7Şi am căzut la pământ; şi am auzit o voce, zicându-mi: Saul! Saul! De ce Mă persecuţi?
8Iar eu am răspuns: cine eşti Doamne? Şi a zis către mine: Eu sunt Iesus Nazarineanul, pe care tu Îl persecuţi.
9Însă cei fiind împreună cu mine, într-adevăr au văzut lumina; şi s-au făcut înfricoşaţi, dar nu au auzit vocea cea vorbindu-mi.
10Am zis însă: ce să fac Doamne? Iar Domnul a zis către mine: ridicându-te, du-te în Damasc; şi acolo ţi se va vorbi despre toate care ţi-au fost rânduite să le faci.
11Dar cum nu vedeam din cauza gloriei luminii aceea, fiind dus de mână de către cei fiind împreună cu mine; am venit în Damasc.
12Însă cineva Anania, un bărbat evlavios potrivit legii, fiind mărturisit de toţi locuitorii iudei de acolo;
13venind la mine şi stând lângă mine, mi-a zis: Saul, frate; vezi iarăşi! Şi eu în ora aceeaşi am privit iarăşi la el.
14Iar el a zis: Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales dinainte să cunoşti voinţa Lui, şi să vezi pe Cel drept şi să auzi voce din gura Lui;
15pentru că Îi vei fi martor către toţi oamenii despre cele ce ai văzut şi ai auzit.
16Şi acum, de ce tărăgănezi? Ridicându-te, fi botezat; şi spălăt de păcatele tale, chemând Numele Lui.
17Apoi, întorcându-mă în Ierusalim, şi rugându-mă în curtea templului, am fost făcut într-o uimire;
18Şi L-am văzut zicându-mi: grăbeşte şi ieşi repede din Ierusalim; pentru că nu vor primi mărturia ta despre Mine.
19Şi eu am zis: Doamne! Ei au cunoscut că eu am fost cel închizând şi bătând prin sinagogi pe cei crezându-Te pe Tine;
20Şi când se vărsa sângele lui Ştefan, martorul Tău, am fost şi eu; stând pe aproape şi aprobând uciderea lui, şi păzind mantiile celor suprimându-l.
21Dar El a zis către mine: du-te; pentru că Eu am să te trimit departe între naţiuni.
22Iar ei l-au ascultat până la cuvântul acesta şi au ridicat vocile lor, zicând: Ia de pe pământ pe cel ca acesta, pentru că nu se cuvine ca el să trăiască!
23Şi strigând ei, şi rupând mantiile, şi aruncând praf în aer;
24Comandantul a poruncit să fie băgat el în cazarmă, zicând să fie cercetat cu biciuiri; ca să cunoască din care cauză strigau aşa împotriva lui.
25Dar întinzându-l pentru curele, Pavel a zis către centurionul cel stând lângă el: vă este permis să biciuiţi pe un om roman şi necondamnat?
26Auzind însă centurionul, ducându-se, a raportat comandantului, zicând: ce ai de gând să faci? Pentru că omul acesta este roman.
27Iar comandantul apropiindu-se, i-a zis: spune-mi, tu eşti roman? El însă a zis: da!
28Dar comandantul a răspuns: eu cu mulţi bani am cumpărat cetăţenia aceasta. Iar Pavel a zis: eu însă sunt născut aşa.
29Îndată deci, s-au depăratat de la el cei urmând să îl cerceteze; iar comandantul s-a temut, cunoscând că este roman şi că era legat.
30Dar în ziua următoare, vrând să cunoască cu siguranţă de ce este acuzat de iudei, l-a dezlegat şi a poruncit să vină împreună marii preoţi şi tot Sinedriul; şi aducându-l jos pe Pavel, l-a pus între ei.