📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Faptele Apostolilor – Capitolul 19
1Apoi, Apolo fiind în Corint, Pavel trecând prin părţile de sus, a venit în Efes; şi a găsit nişte discipoli,
2şi a zis către ei: aţi primit Spirit Sfânt, când aţi crezut? Iar ei au zis către el: Dar nici nu am auzit dacă este Spirit Sfânt.
3Şi el a zis: Deci în ce aţi fost botezaţi? Iar ei au zis: în botezul lui Ioan.
4Pavel însă a zis: Ioan a botezat ca botez al căinţei; zicând poporului să creadă în Cel venind după el, adică în Iesus.
5Iar auzind, au fost botezaţi în Numele Domnului Iesus.
6Şi fiind puse mâinile lui Pavel peste ei, a venit Spiritul Cel Sfânt peste ei; şi vorbeau în limbi şi profeţeau.
7Iar toţi bărbaţii erau cam doisprezece.
8Intrând însă în sinagogă, a vorbit cu îndrăzneală pe timp de trei luni, discutând şi convingând despre Regatul lui Dumnezeu.
9Dar unii s-au împietrit şi nu au crezut, vorbind de rău Calea înaintea mulţimii; depărtându-se de ei, el a despărţit discipolii de ei, discutând zilnic în şcoala lui Tiran.
10Iar aceasta s-a făcut în doi ani, încât toţi cei locuind în Asia, atât iudei, cât şi greci, au auzit cuvântul Domnului.
11Şi Dumnezeu făcea lucrări de putere neobişnuite prin mâinile lui Pavel;
12încât erau aduse peste cei bolnavi batiste şi şorţuri atinse de pielea lui; şi bolile dispăreau de la ei, şi spiritele cele rele ieşeau afară.
13Dar şi unii dintre exorciştii iudei, cei cutreierând, s-au apucat să folosească: Numele Domnului Iesus peste cei având spiritele cele rele, zicând: vă leg prin jurământ, pe baza lui Iesus, pe care Îl predică Pavel!
14Iar cei făcând aceasta, erau şapte fii ai unui iudeu, Sceva; un mare preot.
15Dar spiritul cel rău, răspunzând, le-a zis: pe Iesus Îl cunosc, şi pe Pavel îl cunosc; dar voi, cine sunteţi?
16Şi omul în care era spiritul cel rău, sărind asupra lor, dominându-i, i-a maltratat; încât au fugit goi şi răniţi din casa aceea.
17Iar aceasta s-a făcut cunoscută tuturor iudeilor şi grecilor cei locuind în Efes, şi a căzut o frică peste ei toţi; şi Numele Domnului Iesus era preamărit.
18Şi mulţi dintre cei crezând, veneau mărturisind şi declarând faptele lor.
19Iar destul de mulţi dintre cei practicând vrăjitoria, strângând cărţile, le ardeau înaintea tuturor; şi au socotit preţurile lor, şi au găsit ca fiind: cinci zeci de mii de arginţi.
20Astfel, potrivit cu puterea Domnului, Cuvântul creştea şi se întărea.
21Iar împlinindu-se acestea, Pavel şi-a pus în spirit să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia şi Ahaia, zicând: după ce voi fi acolo, eu trebuie să văd şi Roma.
22Trimiţând însă în Macedonia pe doi dintre cei servindu-i lui, pe Timotei şi pe Erast; el a rămas un timp în Asia.
23Dar în timpul acela s-a făcut nu puţină tulburare privitoare la: Cale.
24Pentru că cineva un argintar cu nume Demetrios, făcând temple de argint ale Artemisei, aducea meşterilor nu puţin câştig;
25pe care strângându-i, şi pe lucrătorii de cele ca acestea, a zis: bărbaţi! Cunoaşteţi că din lucrarea aceasta este bunăstarea noastră;
26dar vedeţi şi auziţi că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, Pavel acesta, convingând, a abătut destulă mulţime, zicând că nu sunt dumnezei cei făcuţi de mâini.
27Dar nu numai partea aceasta este în pericol să vină în dispreţ; ci, şi templul marii dumnezeiţe Artemis urmează să fie socotit nimic, şi chiar să fie nimicită măreţia ei; pe care o venerează: Asia şi lumea întreagă.
28Iar auzind, făcându-se plini de furie, strigau, zicând: mare este Artemis a efesienilor!
29Şi cetatea s-a umplut de zarvă; şi s-au năpustit într-un cuget în teatru, răpind împreună cu ei pe Gaius şi pe Aristarh; nişte macedonieni, camarazi de drum ai lui Pavel.
30Iar Pavel vrând să intre în public, nu i-au permis discipolii.
31Dar şi unii dintre funcţionari, fiindu-i prieteni, trimiţând la el, îl rugau să nu se ducă în teatru.
32Unii deci strigau una, alţii altceva; pentru că adunarea era confuză şi cei mai mulţi nu ştiau pentru ce motiv erau veniţi împreună.
33Iar din mulţime, l-au adus pe Alexandru; împingându-l iudeii înainte. Dar Alexandru, mişcând mâna, a vrut să se apare în public.
34Recunoscându-l însă că este iudeu, o voce s-a făcut din toţi, strigând cam două ore: mare este Artemis a efesienilor!
35Dar grefierul, astâmpărând mulţimea, zice: bărbaţi efeseni! Cine dintre oameni este care nu cunoaşte cetatea efesenilor, ca fiind păzitoare a templului marii Artemis care a căzut din cer?
36Acestea deci, fiind de necontrazis este de trebuinţă ca voi să fiţi liniştiţi, şi să nu făptuiţi nimic pripit;
37pentru că aţi adus bărbaţii aceştia, nici ca jefuitori de temple, nici hulind pe dumnezeiţa noastră.
38Deci, dacă Demetrios şi meşterii cei împreună cu el, au vreun cuvânt împotriva cuiva, zile de judecată se ţin, şi pronconsuli sunt; să se acuze unul pe altul.
39Dar dacă căutaţi ceva despre altele, va fi stabilit în adunarea legiuită.
40Pentru că suntem şi în pericol de a fi acuzaţi de răscoală pentru cea de astăzi; nefiind nici un motiv prin care vom putea da seamă despre tulburarea aceasta.
41Şi zicând acestea, a eliberat adunarea.