📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Faptele Apostolilor – Capitolul 16
1A ajuns însă şi în Derbe şi în Listra; şi iată! Acolo era un discipol, cineva cu nume: Timotei, fiu al unei femei iudeice credincioase, şi al unui tată grec;
2care era mărturisit de fraţii din Listra şi Iconia.
3Pe acesta l-a vrut Pavel să iasă împreună cu el; şi luându-l, l-a circumcis, din cauza iudeilor cei fiind în locurile acelea; pentru că toţi ştiau că tatăl lui era grec.
4Iar străbătând cetăţile, îi învăţau să păzească: hotărârile cele judecate de apostolii şi bătrânii din Ierusalim.
5Deci adunările erau întărite în credinţă, şi creşteau zilnic cu numărul.
6Iar ei au trecut prin Frigia şi ţinutul Galatiei; fiind opriţi de Spiritul Sfânt să vorbească cuvântul în Asia.
7Venind însă în Misia, au încercat să plece spre Bitinia; dar nu i-a lăsat Spiritul lui Iesus.
8Dar trecând prin Misia, au coborât în Troa.
9Şi noaptea, i s-a arătat lui Pavel o viziune: cineva, un bărbat macedonian stătea rugându-l, şi zicând: „trecând în Macedonia, ajută-ne!”
10Iar văzând viziunea, îndată am căutat să ieşim înspre Macedonia, considerând că Dumnezeu ne-a chemat să îi binevestim.
11Pornind deci din Troa, am plutit drept în Samotracia, şi în ziua următoare în Neapolis;
12şi de acolo în Filipi, care este prima cetate a acelei părţi a Macedoniei; o colonie. Iar în cetatea aceasta am rămas câteva zile.
13Şi în ziua sabatului am ieşit în afara porţii, lângă râu; unde presupuneam să fie un loc de rugăciune. Şi şezând, vorbeam femeilor venite împreună.
14Şi cineva, o femeie cu nume Lidia, o vânzătoare de purpură din cetatea Tiatira, închinătoare la Dumnezeu, asculta; inima căreia Domnul a deschis-o să dea atenţie celor vorbite de Pavel.
15Iar botezându-se, ea şi casa ei; ne-a rugat, zicând: dacă m-aţi considerat a fi credincioasă Domnului, intrând în casa mea, rămâneţi. Şi ne-a constrâns.
16Apoi, ducându-ne la rugăciune, ne-a întâmpinat o servitoare, cineva având un spirit al lui Piton; care prezicând, aducea mult câştig domnilor ei.
17Ea, urmând lui Pavel şi nouă; striga, zicând: oamenii aceştia sunt sclavi ai lui Dumnezeu Cel Preaînalt, care vă vestesc o cale a salvării.
18Iar ea a făcut aceasta în multe zile. Dar Pavel, fiind necăjit, întorcându-se, a zis spiritului: îţi poruncesc, în Numele lui Iesus Christos, să ieşi din ea! Şi a ieşit chiar în aceiaşi oră.
19Văzând însă domnii ei, că s-a dus speranţa câştigului lor; prinzând pe Pavel şi pe Sila, i-au târât în piaţă la conducători.
20Şi aducându-i la judecători, au zis: Oamenii aceştia, iudei fiind, agită cetatea noastră;
21şi vestesc obiceiuri care nu este permis să fie primite, nici să fie făcute; noi fiind romani.
22Şi mulţimea s-a ridicat împreună împotriva lor; şi judecătorii rupându-le mantiile, au poruncit să fie bătuţi cu nuiele.
23Şi dându-le multe lovituri, i-au aruncat în închisoare, poruncind gardianului să îi ţină în siguranţă;
24care primind o poruncă ca aceasta, i-a aruncat în închisoarea interioară, şi a încuiat picioarele lor în butuc.
25Dar pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila, rugându-se, lăudau pe Dumnezeu prin cântări; iar cei legaţi, îi auzeau.
26Însă deodată s-a făcut un cutremur mare, încât s-au clătinat temeliile închisorii; iar toate uşile s-au deschis îndată, şi legăturile tuturor au fost dezlegate.
27Iar gardianul, trezindu-se din somn şi văzând deschise uşile închisorii, trăgând sabia urma să se sinucidă, considerând că cei legaţi fugiseră.
28Dar Pavel a strigat cu voce mare zicând: Să nu îţi faci nimic rău, pentru că toţi suntem aici.
29Cerând însă nişte făclii, a sărit înăuntru; şi tremurând, a căzut înaintea lui Pavel şi a lui Sila;
30şi aducându-i afară, a zis: domnilor! Ce trebuie să fac eu, ca să fiu salvat?
31Iar ei au zis: „crede pe Domnul Iesus şi vei fi salvat, tu şi casa ta.”
32Şi i-au vorbit cuvântul lui Dumnezeu împreună cu toţi cei din casa lui.
33Şi luându-i la el în ora aceea a nopţi, i-a spălat de răni; şi a fost botezat îndată, el şi cei ai lui.
34Şi, aducându-i în casa lui, le-a pus masa şi, crezând în Dumnezeu, s-a bucurat cu toată casa lui.
35Dar făcându-se ziuă, judecătorii au trimis ofiţerii, zicând: eliberează-i pe oamenii aceia!
36Iar gardianul a anunţat cuvintele către Pavel: judecătorii au trimis să fiţi eliberaţi; deci acum ieşind, duceţi-vă în pace.
37Dar Pavel a zis către ei: bătându-ne în public, necondamnaţi, oameni romani fiind, ne-au aruncat în închisoare; şi acum ne scot în ascuns? Dar nu; ci, venind, să ne scoată ei!
38Ofiţerii au spus aceste cuvinte magistraţilor. Aceştia s-au temut când au auzit că ei erau cetăţeni romani
39Şi venind, i-au rugat; şi ducându-i afară, le-au cerut să se ducă din cetate.
40Ieşind însă din închisoare, au intrat la Lidia; şi văzând pe fraţi, i-au încurajat, şi au ieşit.