📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Faptele Apostolilor – Capitolul 20
1Iar după ce a încetat agitaţia, Pavel, trimiţând după discipoli; şi încurajându-i şi salutându-i, a ieşit ca să se ducă în Macedonia.
2Trecând însă prin părţile acelea, şi încurajând-i cu multe cuvinte, a venit în Elada.
3Şi, rămânând, trei luni; dar făcându-se un complot împotriva lui de către iudei când urma să fie dus spre Siria; a hotărât să se întoarcă prin Macedonia.
4L-au însoţit însă: Sopater al lui Pir din Bereea, iar dintre tesaloniceni Aristarh şi Secund, şi Gaius din Derbe, şi Timotei, iar din Asia Tihic şi Trofim.
5Aceştia însă, ducându-se înainte, ne-au aşteptat în Troa.
6Iar noi, după zilele Azimelor, am plutit din Filipi; şi în cinci zile am venit la ei în Troa, unde am rămas şapte zile.
7Iar în ziua întâi a săptămânii, strângându-ne să frângem pâine, Pavel urmând să iasă în ziua următoare; a discutat cu ei, şi a întins cuvântarea până la miez de noapte.
8Iar în camera de sus unde eram strânşi, erau lămpi destul de multe;
9însă cineva, un tânăr cu nume Eutih, şezând pe fereastră, copleşit de un somn adânc; Pavel discutând îndelung; fiind doborât de somn, a căzut jos de la etajul al treilea, şi a fost ridicat mort.
10Dar Pavel, coborând, s-a aplecat asupra lui; şi îmbrăţişându-l, a zis: nu vă tulburaţi, pentru că sufletul lui este în el.
11Iar suindu-se şi frângând pâinea, şi gustând, şi discutând îndeajuns până în zori, astfel a ieşit.
12Au adus însă băiatul vieţuind, şi erau mângâiaţi nemăsurat.
13Iar noi ducându-ne înainte la corabie am fost duşi la Assos, de acolo urmând să îl luăm pe Pavel; pentru că aşa a fost stabilit, el urmând să meargă pe jos.
14Iar întâlnindu-se cu noi în Assos, luându-l, au venit în Mitilene.
15Şi de acolo, plutind, am ajuns în ziua următoare în dreptul lui Chios, iar în cealaltă zi am sosit în Samos, iar în următoarea, am venit în Milet.
16Pentru că Pavel judecase să plutească până la Efes, ca să nu fie făcut să rămână un timp în Asia; pentru că se grăbea, dacă are să fie posibil, să fie în ziua Cincizecimii în Ierusalim.
17Dar din Milet, trimiţând la Efes, a chemat pe bătrânii adunării.
18Iar sosind la el le-a zis: voi ştiţi din prima zi în care am păşit în Asia, cum am fost cu voi tot timpul,
19servind ca sclav: Domnului cu toată smerenia minţii şi cu lacrimi şi cu încercările cele întâmplate cu mine prin uneltirile iudeilor;
20cum nu am ţinut nimic din cele folositoare, să nu vă vestesc şi să nu vă învăţ în public şi prin case;
21mărturisind şi iudeilor şi grecilor: căinţa către Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Iesus.
22Şi acum, iată! Eu legat cu spiritul, mă duc la Ierusalim, neştiind cele ce mi se vor întâmpla în el;
23decât că Spiritul Cel Sfânt îmi mărturiseşte în fiecare cetate, zicând că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.
24Dar nici vorbă, eu nu îmi fac sufletul preţios, ca să sfârşesc alergarea mea şi serviciul pe care l-am primit de la Domnul Iesus, de a mărturisi: Evanghelia harului lui Dumnezeu.
25Şi acum, iată! Ştiu că nicidecum nu veţi mai vedea faţa mea, voi toţi printre care am trecut predicând Regatul.
26De aceea, vă mărturisesc în ziua de astăzi, că sunt curat de sângele tuturor;
27pentru că nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.
28Luaţi seama la voi şi la toată turma în care va pus Spiritul Cel Sfânt supraveghetori, ca să păstoriţi: adunarea Domnului, pe care a câştigat-o prin sângele propriu al Său.
29Eu ştiu că, după plecarea mea, vor intra între voi lupi grei, necruţând turma;
30şi dintre voi se vor ridica bărbaţi vorbind stricăciuni, ca să atragă discipolii după ei.
31De aceea, vegheaţi, amintindu-vă că trei ani, noapte şi zi, nu am încetat să vă îndemn cu lacrimi pe fiecare.
32Şi acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului harului Său, Cel putându-vă zidi şi da moştenirea între toţi cei sfinţiţi.
33Argint, sau aur, sau mantie a nici unuia nu am poftit.
34Voi cunoaşteţi că mâinile mele au servit pentru nevoile mele şi pentru cei fiind cu mine.
35Pe toate vi le-am arătat, pentru că astfel ostenind, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă amintiţi de cuvintele Domnului Iesus, pentru că El a zis: Mai fericit este a da, decât a primi.
36Şi zicând acestea, s-a rugat, îngenunchind cu ei toţi.
37Dar s-a făcut plâns destul de mult al tuturor, şi căzând pe gâtul lui Pavel, îl sărutau;
38îndureraţi mai mult pentru cuvântul pe care l-a zis, că ei urmează să nu mai vadă faţa lui. L-au condus însă spre corabie.