📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Faptele Apostolilor – Capitolul 8
1Iar Saul era de bună părere cu ei pentru suprimarea lui. S-a făcut însă în ziua aceea o persecuţie mare peste adunarea cea din Ierusalim. Deci toţi, în afară de apostoli, au fost împrăştiaţi prin ţinuturile Iudeii şi ale Samariei.
2Iar pe Ştefan l-au dus să îl îngroape nişte bărbaţi evlavioşi, şi au făcut o plângere mare pentru el.
3Dar Saul pustia adunarea, intrând prin case; şi, trăgând atât bărbaţi cât şi femei, îi preda la închisoare.
4Cei împrăştiaţi deci, umblau binevestind Cuvântul.
5Iar Filip, coborând în cetatea Samariei, le predica pe Christos;
6şi mulţimile erau atente într-un cuget la cele spuse de Filip, auzind şi văzând semnele pe care le făcea.
7Pentru că mulţi dintre cei având spirite necurate, strigând cu voce mare, ieşeau afară; iar mulţi paralizaţi şi ologi erau vindecaţi.
8S-a făcut dar multă bucurie în cetatea aceea.
9Dar un bărbat, cineva cu nume Simon, era dinainte în cetate, practicând magia şi uimind naţiunea Samariei, zicând că el este cineva mare;
10căruia îi dădeau atenţie toţi, de la mic la mare, zicând: acesta este puterea lui Dumnezeu, cea chemată: mare.
11Iar lui îi erau atenţi, pentru că de mult timp îi uimise cu magiile.
12Dar când au crezut lui Filip, binevestind despre cele ale Regatului lui Dumnezeu şi despre Numele lui Iesus Christos; au fost boteazaţi atât bărbaţi cât şi femei.
13Iar Simon a crezut şi el; şi fiind botezat, persevera alături de Filip; şi privind semne şi lucrări puternice făcute, a fost uimit.
14Auzind însă apostolii din Ierusalim că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan;
15care coborându-se, s-au rugat pentru ei ca să primească Spirit Sfânt.
16Pentru că El, nu era căzut peste nici unu dintre ei; ci, au fost numai botezaţi în Numele Domnului Iesus.
17Atunci au fost puse mâinile peste ei, şi au primit Spirit Sfânt.
18Văzând însă Simon că prin punerea mâinilor apostolilor este dat Spiritul Cel Sfânt, le-a adus bani,
19zicând: Daţi-mi şi mie autoritatea aceasta; ca, asupra căruia am să pun mâinile, să primească Spirit Sfânt.
20Petru însă a zis către el: argintul tău să fie cu tine în pierzare; pentru că ai considerat să dobândeşti darul lui Dumnezeu prin bani.
21Pentru tine nu este parte, nici sorţ în cuvântul acesta; pentru că inima ta nu este sinceră înaintea lui Dumnezeu.
22Deci căieşte-te de răutatea aceasta a ta, şi roagă-te de Domnul, poate îţi va fi iertată intenţia inimii tale;
23pentru că te văd fiind în fiere amară, şi într-o legătură a nedreptăţii.
24Iar Simon răspunzând, a zis: rugaţi-vă voi pentru mine către Domnul, ca să nu vină peste mine nimic din cele ce aţi zis.
25Deci ei, mărturisind şi vorbind cuvântul Domnului, s-au întors în Ierusalim; şi binevesteau în multe sate ale samaritenilor.
26Dar un înger al lui Iehova a vorbit către Filip, zicând: ridică-te şi du-te spre miazăzi pe drumul cel coborând de la Ierusalim spre Gaza; acesta este pustiu.
27Şi ridicându-se, s-a dus; şi iată! Un bărbat etiopian, un eunuc, cineva cu putere de-al reginei Candace a etiopienilor, care era peste toată trezoreria ei; care venise în Ierusalim să se închine.
28Iar el se întorcea; şi şezând în carul lui, citea pe profetul Isaia.
29Dar Spiritul a zis lui Filip: „apropie-te şi alipeşte-te de carul acesta.”
30Iar Filip, alergând, l-a auzit citind pe profetul Isaia, şi a zis: deci chiar cunoşti cele ce citeşti?
31El însă a zis: dar cum aş putea, dacă nu mă va călăuzi cineva? Şi a rugat pe Filip, suindu-se, să şadă împreună cu el.
32Iar pasajul Scripturii pe care l-a citit, era acesta: „El a fost dus ca o oaie la înjunghiere, şi ca un miel fără voce înaintea celui tunzându-l, aşa nu deschide gura Lui;
33în smerenia Lui, judecata I-a fost luat-ă. Cine va zugrăvi generaţia Lui? Pentru că viaţa Lui este luată de pe pământ.”
34Răspunzând însă lui Filip, eunucul a zis: te rog, despre cine zice profetul acesta? Despre sine, sau despre altcineva?
35Iar Filip deschizând gura lui, şi începând de la Scriptura aceasta, i-a binevestit pe Iesus.
36Dar ducându-se pe drum, au venit la ceva apă; şi eunucul zice: iată apă! Ce mă opreşte să fiu botezat?
37(v. 37 - text apocrif)
38Şi a poruncit să stea carul, şi au coborât amândoi în apă; atât Filip, cât şi eunucul; şi l-a botezat.
39Dar când au ieşit din apă, un Spirit al lui Iehova l-a răpit pe Filip, şi eunucul nu l-a mai văzut; dar s-a dus pe drumul lui bucurându-se.
40Iar Filip a fost găsit l-a Azot, şi umblând, binevestea în toate cetăţile; până ce a venit el în Cezareea.