📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Faptele Apostolilor – Capitolul 21
1Iar despărţindu-ne de ei, îmbarcându-ne am venit, plutind drept, la Cos, şi apoi în ziua următoare la Rodos, şi de acolo în Patara.
2Şi găsind o corabie trecând spre Fenicia, suindu-ne, am plecat.
3Apărând însă Cipru, şi lăsându-l la stânga, am plutit spre Siria, şi am cobrât în Tir; pentru că acolo se descărca corabia de povară.
4Iar găsind discipolii, am rămas acolo şapte zile. Aceştia, prin Spiritul, ziceau lui Pavel: să nu se suie la Ierusalim.
5Noi însă, când s-au împlinit zilele, ieşind, am plecat; pentrecându-ne toţi, împreună cu femei şi copii până afară din cetate. Şi îngenunchind pe ţărm, şi rugându-ne,
6ne-am îmbrăţişat unii pe alţii; şi ne-am suit în corabie; iar aceia s-au întors la cele ale lor.
7Iar noi, sfârşind plutirea, de la Tir, am sosit în Ptolemaida; şi salutând fraţii, am rămas la ei o zi.
8Iar în ziua următoare, ieşind, am venit în Cezareea; şi intrând în casa lui Filip evanghelistul, fiind dintre cei şapte, am rămas la el.
9Iar acesta avea patru fete fecioare, profeţind.
10Rămânând însă mai multe zile, a coborât cineva din Iudeea, un profet cu nume Agab;
11şi venind la noi, şi luând centura lui Pavel, legându-şi picioarele şi mâinile, a zis: acestea zice Spiritul Cel Sfânt, aşa vor lega iudeii în Ierusalim pe bărbatul a căruia este centura aceasta, şi îl vor preda în mâinile naţiunilor.
12Iar auzind acestea, noi şi cei din loc l-am rugat să nu se suie la Ierusalim.
13Atunci Pavel a răspuns: ce faceţi, plângând şi frângând inima mea? Pentru că eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci şi să mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Iesus.
14Dar el nefiind convins, am tăcut, zicând: facă-se voinţa lui Iehova!
15Iar după zilele acestea, pregătindu-ne, ne-am suit la Ierusalim.
16Dar au venit împreună cu noi şi dintre discipolii din Cezareea, ducându-ne să fim găzduiţi la cineva Manason, un vechi discipol din Cipru.
17Sosind însă noi în Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie.
18Iar în ziua următoare, Pavel a intrat împreună cu noi la Iacob, şi toţi bătrânii erau prezenţi.
19Şi salutându-i, a relatat pe rând cele ce a făcut Dumnezeu între naţiuni prin serviciul lui.
20Iar ei, auzind, glorificau pe Dumnezeu, şi îi ziceau: vezi frate, câte zeci de mii, sunt cei crezând dintre iudei, şi toţi sunt zeloşi pentru lege.
21Dar ei au fost informaţi despre tine că înveţi pe toţi iudeii cei dintre naţiuni o lepădare de Moise, zicând: ei să nu circumcidă copii nici să umble potrivit cu datinile.
22Ce este deci de făcut? Toţi vor auzi că ai venit.
23Fă deci aceasta pe care ţi-o zicem: sunt la noi patru bărbaţi având o promisiune asupra lor.
24Luându-i pe aceştia, curăţeşte-te împreună cu ei, şi cheltuieşte pentru ei ca să îşi radă capul. Şi vor cunoaşte toţi că nu este nimic din cele ce au aflat despre tine; ci, tu umbli după rânduială şi păzind legea.
25Iar pentru cei credincioşi dintre naţiuni, noi judecând, am scris: „să se păzească ei de ceea ce este jertfit idolilor, şi de sânge, şi de ce este sugrumat, şi de curvie”.
26Atunci Pavel, luând oamenii, curăţindu-se împreună cu ei; în ziua următoare a intrat în templu, anunţând împlinirea zilelor curăţirii până ce va fi adus darul pentru fiecare din ei.
27Dar când urmau să se sfârşească cele şapte zile, iudeii din Asia, văzându-l în templu, au întârâtat toată mulţimea şi au pus mâinile pe el,
28zicând: bărbaţi israeliţi, ajutaţi! Acesta este omul cel învăţând pe toţi de pretutindeni împotriva poporului şi a legii şi a locului acesta; încă şi pe nişte greci i-a băgat în templu şi a întinat locul acesta sfânt.
29Pentru că văzuseră mai înainte pe Trofim efesianul împreună cu el în cetate, pe care considerau că Pavel l-a băgat în templu.
30Şi cetatea întreagă a fost mişcată, şi s-a făcut o alergare împreună a poporului; şi apucându-l pe Pavel, l-au târât afară din templu, şi îndată uşile au fost închise.
31Şi căutând să îl omoare, s-a suit un raport la comandantul cohortei, că întreg Ierusalimul este în tumult;
32care luând îndată soldaţi şi centurioni, a alergat jos la ei; iar ei văzând comandantul şi soldaţii, au încetat să bată pe Pavel.
33Atunci comandantul, apropiindu-se, l-a apucat şi a poruncit să fie legat cu două lanţuri; şi a întrebat cine ar fi şi ce a săvârşit.
34Dar unii din mulţime strigau una, alţi alta, şi el neputând cunoaşte cu siguranţă din cauza agitaţiei, a poruncit să îl ducă în cazarmă.
35Iar când urma să coboare treptele, l-au purtat soldaţii, din cauza violenţei mulţimii;
36pentru că mulţimea poporului urma, strigând: ia-l!
37Şi urmând să fie băgat în cazarmă, Pavel a zis comandantului: îmi este permis să zic ceva către tine? El însă a zis: cunoşti greceşte?
38Oare nu eşti tu egipteanul cel răsculat mai înainte de zilele acestea, şi scoţând în deşert pe cei patru mii de bărbaţi cu pumnale?
39Pavel însă a zis: eu sunt un om, un iudeu din Tars, cetăţean al unei cetăţi însemnate a Ciliciei. Te rog însă, permite-mi să vorbesc către popor.
40Iar permiţându-i, Pavel stând pe trepte, a mişcat cu mâna către popor. Făcându-se deci linişte multă, s-a adresat în dialectul evreiesc, zicând: