📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Faptele Apostolilor – Capitolul 4
1Vorbind însă ei către popor, au venit asupra lor preoţi şi comandantul curţi templului şi saducheii,
2fiind supăraţi de ce învaţă ei poporul şi vestesc prin Iesus: învierea cea dintre morţi;
3şi au pus mâinile pe ei, şi au fost puşi sub pază pentru dimineaţa, pentru că era deja seară.
4Mulţi însă dintre cei auzind cuvântul, au crezut; şi s-a făcut un număr de bărbaţi, cam de cinci mii.
5Apoi, dimineaţa, strângându-se conducătorii şi bătrânii şi cărturarii lor în Ierusalim,
6şi Ana, marele preot, şi Caiafa, şi Ioan, şi Alexandru, şi câţi erau de neam de mare preot;
7şi punându-i în mijloc, au fost întrebaţi: cu ce putere, sau în ce nume aţi făcut voi aceasta?
8Atunci Petru, fiind umplut de Spirit Sfânt, a zis către ei: conducători ai poporului şi bătrâni!
9Dacă noi suntem astăzi cercetaţi despre o binefacere pentru un om slăbănog; prin cine a fost acesta scăpat;
10să vă fie cunoscut tuturor şi poporului întreg al lui Israel, că în Numele lui Iesus Christos Nazarineanul, pe care voi L-aţi crucificat, pe care Dumnezeu L-a înviat dintre morţi; prin Acesta, stă acesta înaintea voastră sănătos.
11Acesta este piatra cea dispreţuită de voi, zidarii, care a fost făcută în cap de unghi.
12Şi nu este în nici un altul salvarea; pentru că nici un nume nu este altul sub cer ce a fost dat între oameni, în care trebuie să fim noi salvaţi.
13Privind însă îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, şi dându-şi seama că sunt oameni fără carte şi simpli, se mirau; şi i-au recunoscut că au fost împreună cu Iesus.
14Şi văzând pe omul cel vindecat stând împreună cu ei, nu aveau nimic de spus împotrivă.
15Iar poruncindu-le să se ducă afară din Sinedriu; s-au sfătuit între ei, zicând:
16Ce avem să facem oamenilor aceştia? Pentru că prin ei a fost făcut un semn cunoscut, arătat tuturor locuitorilor Ierusalimului; şi nu putem tăgădui.
17Dar ca să nu se răspândească mai mult în popor; să îi ameninţăm, să nu mai vorbească nici unuia dintre oameni pe baza Numelui acesta.
18Şi chemându-i, au poruncit să nu mai vorbească deloc, nici să îi înveţe pe baza Numelui: Iesus.
19Dar Petru şi Ioan, răspunzând, au zis către ei: judecaţi voi, dacă este drept înaintea lui Dumnezeu de a asculta mai mult de voi decât de Dumnezeu.
20Pentru că noi nu putem să nu vorbim cele ce am văzut şi am auzit.
21Iar ei, ameninţându-i, i-au eliberat; negăsind nimic cum să îi pedepsească, din cauza poporului; pentru că toţi glorificau pe Dumnezeu pentru ceea ce a fost făcut.
22Pentru că omul asupra căruia s-a făcut semnul acesta al vindecării, era de mai mult de patruzeci de ani.
23Fiind însă eliberaţi, au venit la cei ai lor; şi au vestit câte au zis către ei marii preoţi şi bătrânii.
24Iar ei auzind, au ridicat într-un cuget o voce către Dumnezeu, şi au zis: Stăpâne! Tu, Cel făcând cerul şi pământul şi marea şi toate cele din ele;
25Cel zicând prin Spirit Sfânt, prin gura servitorului Tău David, tatăl nostru: „de ce s-au înfuriat naţiuni, şi nişte popoare gândesc deşertăciuni?
26Regii pământului s-au ridicat, şi conducătorii s-au strâns împreună împotriva lui Iehova, şi împotriva Christosului Său.”
27Deoarece, într-adevăr, în cetatea aceasta, asupra Servitorului Tău Sfânt Iesus, pe care L-ai uns; s-au strâns împreună Irod, cât şi Ponţiu Pilat, împreună cu naţiuni şi popoare ale lui Israel;
28ca să facă câte mâna Ta şi sfatul Tău au hotărât dinainte să se facă.
29Şi pentru cele de acum; Iehova, uită-Te la ameninţările lor, şi dă sclavilor Tăi să vorbească cu toată îndrăzneala;
30întinzând mâna Ta pentru vindecare şi pentru a fi făcute semne şi minuni prin Numele Servitorului Tău Sfânt: Iesus.
31Şi rugându-se ei, s-a clătinat locul în care erau strânşi împreună; şi au fost umpluţi toţi de Spiritul Sfânt, şi vorbeau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
32Iar în mulţimea celor crezând, era o inimă şi un suflet; şi nici unu nu zicea a fi a lui ceva din averile lui, ci toate erau comune.
33Şi cu mare putere apostolii dădeau mărturia despre: învierea Domnului Iesus; şi mare har era peste ei toţi.
34Pentru că nici într-o lipsă nu era cineva între ei; fiindcă toţi câţi erau posesori de moşii sau de case, vânzându-le, aduceau preţul celor vândute,
35şi îl puneau lângă picioarele apostolilor; dar era împărţit fiecăruia după cum avea cineva nevoie.
36Astfel, Iosif, cel chemat de apostoli Barnaba; care este tradus: fiu al mângâierii; un levit, un cipriot prin naştere,
37având un ogor, vânzându-l, a adus banii şi i-a pus lângă picioarele apsotolilor.