📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Faptele Apostolilor – Capitolul 7
1Dar marele preot a zis: aşa sunt acestea?
2Iar el a spus: bărbaţi fraţi şi părinţi, ascultaţi! Dumnezeul gloriei s-a arătat tatălui nostru Abraam fiind în Mesopotamia, înainte de a locui el în Haran;
3şi a zis către el: „ieşi din ţara ta, şi din rudenia ta, şi vino în ţara pe care am să ţi-o arăt”.
4Atunci, ieşind din ţara caldeenilor, a locuit în Haran; de acolo după ce moare tatăl lui, l-a strămutat în ţara aceasta, în care locuiţi voi acum;
5dar nu i-a dat moştenire în ea nici cât o urmă de picior; ci, a promis să i-o dea în posesie lui şi seminţiei lui după el; nefiindu-i nici un copil.
6Iar Dumnezeu a vorbit astfel: „sămânţa lui va locui vremelnic într-o ţară străină şi o vor subjuga, şi o vor asupri pentru patru sute de ani.
7Dar pe naţiunea căreia îi vor fi subjugat, o voi judeca Eu, a spus Dumnezeu; şi după acestea vor ieşi şi Îmi vor servi în locul acesta”.
8Şi i-a dat un legământ al circumciziei; şi astfel a născut pe Isac, şi l-a circumcis în ziua cea de a opta; apoi Isac pe Iacob, şi Iacob pe cei doisprezece patriarhi.
9Dar patriarhi invidiind pe Iosif l-au vândut pentru Egipt; însă Dumnezeu era cu el,
10şi l-a scos din toate necazurile lui, şi i-a dat har şi înţelepciune înaintea faraonului, a regelui Egiptului, şi l-a rânduit conducător peste Egipt şi peste casa lui întreagă.
11Dar a venit o foamete peste întreg Egiptul şi Canaan, şi un necaz mare; şi părinţii noştri nu găseau hrană.
12Auzind însă Iacob că sunt grâne în Egipt, a trimis pe părinţii noştri întâi.
13Dar în cea de a doua oară, Iosif s-a făcut cunoscut fraţilor săi, şi a fost arătată lui Faraon familia lui Iosif.
14Iar Iosif trimiţând, a chemat la el pe tatăl său Iacob, şi toată rudenia de şaptezeci şi cinci de suflete.
15Şi Iacob a coborât în Egipt, şi a murit, el şi părinţii noştri.
16Şi au fost strămutaţi în Sihem, şi au fost puşi în mormântul care a fost cumpărat de Abraam cu preţ de argint de la fiii lui Emor, în Sihem.
17Dar după cum se apropia timpul promisiunii pe care a declarat-o Dumnezeu către Abraam, poporul creştea şi se înmulţea în Egipt;
18până ce s-a ridicat alt rege peste Egipt, care nu îl ştiuse pe Iosif.
19Acesta uneltind cu viclenie împotriva neamului nostru, a asuprit părinţii noştri, încât să fie făcuţi să lepede pruncii lor, pentru a nu fi lăsaţi vii.
20În acest timp a fost născut Moise, şi el era plăcut lui Dumnezeu; care a fost crescut trei luni în casa tatălui său.
21Dar lepădându-se de el, l-a luat fiica faraonului; şi l-a crescut ca pe un fiu al ei.
22Şi Moise a fost educat în toată înţelepciunea egiptenilor, şi era puternic în cuvintele şi în faptele lui.
23Iar când i s-a împlinit timpul de patruzeci de ani, s-a suit la inima lui să cerceteze pe fraţii lui, pe fiii lui Israel.
24Şi văzând pe cineva nedreptăţit, l-a apărat; şi a făcut răzbunare celui asuprit, omorând pe egiptean.
25Iar el considera să priceapă fraţii, că Dumnezeu le dă scăpare printr-o mână a lui, dar ei nu au priceput.
26Şi în ziua următoare li s-a arătat; ei bătându-se, iar el îi îndemna la pace, zicând: bărbaţi, sunteţi fraţi; de ce vă nedreptăţiţi între voi?
27dar cel nedreptăţind pe aproapele; l-a respins, zicând: cine te-a rânduit: conducător şi judecător peste noi?
28Doar nu vrei tu să mă omori precum ai omorât ieri pe egiptean!
29Iar Moise a fugit la cuvântul acesta; şi s-a făcut locuitor vremelnic în ţara Madian, unde a născut doi fii.
30Şi împlinindu-se patruzeci de ani, i s-a arătat un înger al lui Iehova în deşertul Muntelui Sinai, într-o flacără de foc a unui rug.
31Iar Moise văzând, s-a mirat pe vedenie; însă apropiindu-se el să observe, s-a făcut o voce a lui Iehova:
32Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi; Dumnezeul lui Abraam, şi al lui Isac, şi a lui Iacob; şi făcându-se înspăimântat, Moise nu a îndrăznit să cerceteze.
33Dar Iehova i-a zis: dezleagă sandaua picioarelor tale; pentru că locul pe care ai stat, este pământ sfânt.
34Uitând-Mă, am văzut asuprirea poporului Meu cel din Egipt, şi am auzit suspinul lui; şi am coborât să îi scot. Şi acum, vino; te voi trimite în Egipt!
35Pe acest Moise, pe care l-au respins, zicând: cine te-a rânduit conducător şi judecător peste noi, pe acesta Dumnezeu l-a trimis conducător şi eliberator, împreună cu o mână de înger; cel arătându-i-se lui în rug.
36Acesta i-a adus afară, făcând minuni şi semne în ţara Egipt, şi în Marea Roşie, şi în deşert; patruzeci de ani.
37Acesta este Moise, cel zicând fiilor lui Israel: „un profet ca mine vă va ridica Iehova Dumnezeu dintre fraţii voştri de El să ascultaţi”.
38Acesta este cel fiind în adunarea din deşert, cu îngerul cel vorbindu-i în Muntele Sinai, şi cu părinţii noştri; care a primit cuvinte vii, pentru a ni le da nouă;
39căruia nu au vrut să i se facă ascultători părinţii noştri; ci l-au respins, şi în inima lor s-au întors spre Egipt,
40zicând lui Aaron: fă-ne nişte dumnezei, care se vor duce înaintea noastră; pentru că Moise acesta, care ne-a adus afară din ţara Egipt, nu ştim ce s-a făcut cu el.
41Şi au făcut un viţel în zilele acelea; şi au adus sacrificiu idolului, şi se veseleau de lucrările mâinilor lor.
42Dar Dumnezeu S-a întors de la ei şi i-a dat să servească armatei cerului; după cum a fost scris într-o carte a profeţilor: „casă a lui Israel; voi nu aţi adus pentru Mine vite junghiate şi sacrificii patruzeci de ani în deşert.
43Dar aţi ridicat cortul lui Moloh şi steaua dumnezeului Remfan, figurile pe care le-aţi făcut pentru a vă închina lor; iar Eu vă voi strămuta dincolo de Babilon.”
44Cortul mărturiei era cu părinţii voştri în deşert; după cum poruncise Cel vorbind lui Moise, să îl facă după modelul pe care l-a văzut;
45pe care părinţii noştri primindu-l, l-au şi adus cu Iosua pe domeniul naţiunilor pe care Dumnezeu le-a alungat din faţa părinţilor noştri, până în zilele lui David;
46care a găsit har înaintea lui Dumnezeu şi a cerut să se găsească un locaş Dumnezeului lui Iacob;
47iar Solomon I-a zidit o casă.
48Dar Cel PreaÎnalt nu locuieşte în cele făcute de mâini, după cum zice profetul:
49„cerul Îmi este tron, şi pământul un scăunel al picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veţi zidi Mie, zice Iehova; sau care este locul odihnei Mele?
50Nu mâna Mea a făcut toate acestea?”
51Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.
52Pe cine dintre profeţi nu i-au persecutat părinţii voştri? Şi au omorât pe cei vestind dinainte despre venirea Celui Drept, ai căruit trădători şi ucigaşi v-aţi făcut acum voi,
53care aţi primit legea prin porunci de îngeri; dar nu aţi păzit-o.
54Dar auzind acestea au fost înfuriaţi în inimile lor, şi scrâşneau dinţii împotriva lui.
55Iar el fiind plin de Spirit Sfânt, privind direct spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Iesus stând la dreapta lui Dumnezeu.
56Şi a zis: Iată! Văd cerurile deschise, şi pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu.
57Dar ei, strigând cu voce mare, au astupat urechile lor şi s-au repezit într-un cuget asupra lui;
58şi, aruncându-l afară din cetate, aruncau pietre; iar martorii au pus mantiile lor lângă picioarele unui tânăr chemat Saul,
59şi aruncau pietre pe Ştefan, cel invocând şi zicând: Doamne Iesus, primeşte spiritul meu!
60Iar îngenunchind, a strigat cu voce mare: Doamne! Să nu le ţii păcatul acesta. Şi zicând aceasta, a adormit.