📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Faptele Apostolilor – Capitolul 24
1Dar după cinci zile, marele preot Anania s-a coborât cu unii bătrâni şi cu un orator: Tertul; care au informat guvernatorul împotriva lui Pavel.
2Iar el fiind chemat, Tertul a început să îl acuze, zicând: multă pace obţinând prin tine, şi reforme făcându-se naţiunii aceasta prin prevederea ta; noi, preaputernice Felix,
3le primim oricând şi oriunde cu toată mulţumirea.
4Dar, ca să nu te obosesc mai mult, te rog să ne asculţi pe scurt în bunătatea ta.
5Pentru că am găsit pe bărbatul acesta, ca fiind o ciumă şi stârnind răscoală printre toţi iudeii cei din lume; şi este un conducător al sectei nazarinenilor,
6care a încercat să profaneze chiar şi templul, şi pe care l-am prins.
7(v. 7 - text apocrif)
8De la care, cercetând chiar tu, vei putea cunoaşte despre toate acestea de care noi îl acuzăm.
9Dar s-au alăturat şi iudeii, afirmând că acestea sunt aşa.
10Şi guvernatorul, făcându-i semn să vorbească, Pavel a răspuns: cunoscând că tu fiind de mulţi ani judecător în naţiunea aceasta, mă apăr vorbind cu plăcere cele despre mine;
11putând tu cunoaşte că nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când m-am suit să mă închin în Ierusalim.
12Şi nici în templu, nu m-au găsit discutând cu cineva; sau făcând vreo răscoală a mulţimii, nici în sinagogi, nici prin cetate;
13nici nu pot să îţi dovedească despre cele de care mă acuză acum.
14Dar îţi mărturisesc aceasta; că, potrivit Căii, la care ei îi spun: sectă, aşa servesc Dumnezeului părintesc, crezând în toate cele ce sunt potrivit cu legea, şi în cele scrise în profeţi;
15având speranţă în Dumnezeu, pe care chiar şi ei o acceptă; că, urmeză să fie o înviere, atât a drepţilor cât şi a nedrepţilor.
16Pentru aceasta şi eu mă deprind să am totdeauna o conştiinţă nevinovată înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.
17Iar după ani mulţi am sosit ca să fac milostenie naţiunii mele şi daruri,
18prin care m-au găsit curăţit în templu, nu cu mulţime, nici cu agitaţie.
19Dar erau nişte iudei din Asia, care trebuiau să se prezinte la tine, şi să acuze, dacă ar avea ceva împotriva mea;
20sau să spună chiar ei, ce mi-au găsit nedrept stând înaintea Sinedriului;
21decât doar numai pentru această singură rostire pe care am strigat-o stând între ei: „pentru învierea morţilor sunt eu judecat astăzi de voi!”
22Iar Felix ştiind exact cele despre Cale, i-a amânat, zicând: când are să coboare comandantul: Lisias, voi hotărî asupra celor referitoare la voi;
23poruncind centurionului să fie păzit şi să aibă îngăduinţă şi să nu oprească pe nici unu dintre cei ai lui să îi servească.
24Iar după câteva zile, venind Felix împreună cu nevasta lui; fiind iudeică; a trimis după Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în Christos Iesus.
25Discutând însă despre dreptate şi înfrânare şi despre judecata viitoare, Felix, făcându-se înfricoşat, a răspuns: acum du-te; dar având timp potrivit, te voi rechema.
26Sperând însă totodată că îi vor fi daţi bani de către Pavel; de aceea, trimiţând şi mai des după el, conversa cu el.
27Iar împlinindu-se doi ani, Felix a primit un succesor, pe Porcius Festus. dar Felix, vrând să facă o favoare iudeilor, a lăsat pe Pavel legat.