📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Faptele Apostolilor – Capitolul 9
1Iar Saul, suflând încă ameninţare şi ucidere împotriva discipolilor Domnului; venind la marele preot,
2a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc; ca, dacă are să găsească pe cineva fiind de-al „Căii”, atât bărbaţi, cât şi femei; să îi aducă legaţi la Ierusalim.
3Iar călătorind, el a ajuns să fie aproape de Damasc; şi deodată a strălucit în jurul lui o lumină din cer.
4Şi căzând pe pământ, a auzit o voce, zicându-i: Saul! Saul! De ce Mă persecuţi?
5Iar el a zis: cine eşti Doamne? Iar El a zis: Eu sunt Iesus Nazarineanul pe care tu Îl persecuţi. Îţi este greu să dai cu piciorul în ţepuşe.
6Şi tremurând şi înspăimântat, a zis: Doamne! Ce vrei să fac? Şi Domnul i-a zis: ridică-te însă şi intră în cetate, şi ţi se va vorbi ce trebuie să faci tu.
7Iar bărbaţii, cei călătorind împreună cu el, stăteau muţi; auzind vocea, dar nevăzând pe nici unu.
8Dar Saul s-a ridicat de la pământ; însă deschizând ochii lui, nu vedea nimic; ci, ducându-l de mână, l-au adus în Damasc.
9Şi nu vedea de trei zile; şi nu a mâncat nici nu a băut.
10Dar era cineva, un discipol în Damasc cu nume Anania; şi Domnul a zis către el într-o viziune: Anania! Iar el a zis: Iată-mă Doamne!
11Iar Domnul a zis către el: ridică-te! Du-te pe strada cea chemată „Dreaptă”, şi caută într-o casă, a lui Iuda, pe unu cu nume Saul, din Tars. Pentru că iată! El se roagă;
12şi a văzut în viziune un bărbat cu nume Anania, intrând şi punând mâinile peste el; ca să vadă iarăşi.
13Iar Anania a răspuns: Doamne! Am auzit de la mulţi despre bărbatul acesta; câte rele a făcut sfinţilor Tăi în Ierusalim.
14Şi aici are autoritate de la marii preoţi de a lega pe toţi cei chemând Numele Tău.
15Domnul însă i-a zis: du-te! Pentru că acesta Îmi este un vas ales; pentru a purta Numele Meu înaintea naţiunilor, precum şi a regilor, şi a fiilor lui Israel.
16Pentru că Eu îi voi arăta câte trebuie să sufere el pentru Numele Meu.
17Iar Anania s-a dus şi a intrat în casă; şi punând mâinile peste el, a zis: Saul, frate! Domnul m-a trimis la tine; Iesus, Cel arătându-ţi-se pe drumul pe care veneai; ca să vezi iarăşi şi să fi umplut de Spirit Sfânt.
18Şi îndată a căzut de pe ochii lui, ca nişte solzi, şi a văzut iarăşi; şi ridicându-se, a fost botezat.
19Apoi luând hrană, a fost întărit; şi a rămas câteva zile cu discipolii cei din Damasc.
20Şi îndată, el predica în sinagogi pe Iesus; că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.
21Iar toţi cei ascultând erau uimiţi, şi ziceau: nu este acesta cel cotropind în Ierusalim pe cei chemând Numele acesta? Şi aici, pentru aceasta venise; ca, legându-i, să îi ducă la marii preoţi.
22Saul însă se întărea mai mult; şi îi nedumerea pe iudeii cei locuind în Damasc, dovedind că Acesta era Christosul.
23Dar împlinindu-se zile destul de multe, iudeii s-au consfătuit să îl suprime;
24însă i s-a încunoştinţat lui Saul complotul lor. Dar ei păzeau şi porţile, zi şi noapte, ca să îl suprime.
25Luându-l însă discipolii lui noaptea, l-au coborât peste zid, lăsându-l jos într-o coşniţă.
26Iar ajungând în Ierusalim, a încercat să se alipească discipolilor; dar toţi se temeau de el, necrezând că este discipol.
27Dar Barnaba, luându-l, l-a adus la discipoli; şi le-a relatat cum pe drum l-a văzut pe Domnul, şi că El îi vorbise, şi cum în Damasc a vorbit cu îndrăzneală în Numele lui Iesus.
28Şi era cu ei, intrând şi ieşind din Ierusalim;
29îndrăznind să vorbească public în Numele Domnului. Şi el vorbea şi disputa cu grecii; dar ei căutau să îl suprime.
30Cunoscând însă fraţii, l-au dus jos în Cezarea, şi l-au trimis în Tars.
31Deci adunarea, în Iudeea întreagă şi în Galileea şi în Samaria avea pace; zidindu-se, şi umblând în frică de Iehova; şi, prin mângâierea Spiritului Sfânt, se înmulţea.
32Apoi Petru, trecând pe la toţi, a coborât şi la sfinţii cei locuind în Lida.
33Iar acolo a găsit un om, cineva cu nume Eneas; de opt ani zăcând pe pat; care era paralizat.
34Şi Petru i-a zis: Eneas! Iesus Christos te vindecă; ridică-te şi fă-ţi patul! Şi îndată s-a sculat.
35Şi l-au văzut toţi cei locuind în Lida şi în Saron, şi ei s-au întors la Domnul.
36Iar în Iope era o discipolă, cineva cu nume Tabita, care tradus se zice Dorca. Ea era plină de fapte bune şi de milostenii, pe care le făcea.
37Dar în zilele acelea, înbolnăvindu-se, a murit; iar spălând-o, au pus-o într-o cameră de sus.
38Însă Lida fiind aproape de Iope, discipolii auzind că Petru este acolo, au trimis doi bărbaţi la el, rugându-l: să nu şovăieşti să vii până la noi!
39Iar Petru ridicându-se, a venit împreună cu ei; pe care, sosind, l-au dus în camera de sus. Şi toate văduvele stăteau lângă el, plângând şi arătând cămăşile şi mantiile câte făcuse Dorca, fiind cu ele.
40Petru însă, scoţând pe toţi afară şi îngenunchind, s-a rugat; şi întorcându-se către corp, a zis: Tabita, scoală-te! Iar ea a deschis ochii ei; şi văzând pe Petru, a şezut.
41Iar el dându-i mâna, a ridicat-o sus; şi chemând sfinţii şi văduvele, le-a prezentat-o vieţuind.
42S-a făcut însă cunoscut prin întreaga Iope; şi mulţi au crezut în Domnul.
43Apoi, el a rămas zile destul de multe în Iope, la cineva Simon, un tăbăcar.