📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Faptele Apostolilor – Capitolul 27
1Iar hotărându-se să plutim noi spre Italia, au dat pe Pavel şi pe nişte alţi legaţi unui centurion cu numele: Iulius, al cohortei: Augusta.
2Suindu-ne dar într-o corabie de la Adramit, urmând să plutească spre locurile de jos ale Asiei; am pornit, fiind împreună cu noi Aristarh, un macedonian din Tesalonic.
3Şi în cealaltă zi, am ajuns la Sidon; şi Iulius, tratând omenos pe Pavel, i-a permis, ducându-se la prieteni, să primească îngrijire.
4Şi pornind de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau contrare.
5Şi plutind prin marea Ciliciei şi a Pamfiliei, am venit jos în Mira Licia;
6şi acolo centurionul, găsind o corabie alexandrină plutind spre Italia, ne-a suit în ea.
7Iar în destul de multe zile, plutind încet, şi ajungând cu anevoie la Cnid; vântul neîmpingându-ne înainte; am plutit în jos spre Creta, pe la Salmone.
8Şi plutind cu anevoie pe lângă ea, am venit într-un loc chemat: „Limanuri bune”; lângă care era o cetate: Lasea.
9Şi trecând destul de mult timp, şi plutirea fiind deja periculoasă; pentru că trecuse deja şi postul, Pavel îi îndemna,
10zicându-le: bărbaţi! Văd că plutirea urmează să fie cu primejdie şi cu multă pierdere; nu numai a încărcăturii, şi a corabiei, dar şi a sufletelor noastre.
11Centurionul însă era convins mai mult de cârmaciul şi de căpitanul corabiei, decât de cele spuse de Pavel.
12Iar portul fiind nepotrivit pentru iernat, cei mai mulţi au sfătuit să se ducă de acolo, dacă ar putea cumva să urmeze să ajungă la Finix; un port al Cretei cu privire spre Sud-Vest şi spre Nord-Vest.
13Suflând însă uşor de la miazăzi, părându-le a stăpâni planul, ridicând ancora, au plutit pe lângă marginea Cretei.
14Dar nu după mult timp s-a stârnit dinspre ea un vânt furtunos, cel chemat: Eurachilon.
15Smucind însă corabia şi neputându-se împotrivi vântului, lăsându-ne, eram duşi.
16Şi trecând cu iuţeală pe lângă o insulă mică chemată: Clauda, cu anevoie am fost în stare să ne facem stăpâni pe barca de salvare;
17pe care ridicând-o sus; au folosit mijloace de ajutor, legând-o cu o funie trecută pe sub corabie; şi temându-se să nu cadă în Sirta, au coborât pânzele; astfel erau purtaţi.
18Fiind însă loviţi violent, în ziua următoare, am făcut o aruncare de povară;
19şi în a treia zi au aruncat cu mâinile lor echipamentul corabiei.
20Dar neapărând de mai multe zile nici soare, nici stele, şi nu puţină furtună fiind pusă, a fost luată orice speranţă rămasă pentru a ne scăpa.
21Fiind însă nehrăniţi de multe zile, atunci Pavel, stând în mijlocul lor, a zis: bărbaţi! Ascultând de mine, trebuia să nu fi plecat din Creta, şi să nu fi suferit primejdia aceasta şi pierderea.
22Şi acum, vă îndemn să fiţi cu voie bună; pentru că nici un suflet dintre ale voastre nu va fi pierdut, numai corabia.
23Pentru că un înger al lui Dumnezeu, al căruia sunt, şi căruia Îi servesc, a stat noaptea aceasta lângă mine,
24zicând: nu te teme, Pavele! Tu trebuie să stai înaintea cezarului; şi iată! Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei plutind cu tine.
25De aceea, bărbaţi, fiţi cu voie bună; pentru că eu cred pe Dumnezeu, că aşa va fi potrivit cu felul în care mi-a vorbit.
26Dar trebuie să naufragiem în o insulă.
27Iar făcându-se a patrusprezecea noapte, fiind purtaţi prin Adriatica, pe la miezul nopţii, marinarii au bănuit că li se apropie un pământ,
28şi coborând măsura, au găsit douăzeci de stânjeni; şi înaintând puţin şi coborând iarăşi măsura, au găsit cincisprezece stânjeni.
29Şi temându-se să nu cădem undeva în locuri stâncoase, aruncând patru ancore la cârmă, doreau să se facă ziuă.
30Dar marinarii, căutând să fugă din corabie, şi coborând barca de salvare în mare, sub motiv ca şi cum în partea dinainte urmând să arunce ancore;
31Pavel a zis centurionului şi soldaţilor: dacă aceştia nu au să rămână în corabie, voi nu puteţi fi scăpaţi.
32Atunci soldaţii au tăiat funiile bărcii de salvare şi au lăsat-o să cadă.
33Iar până ce urma să se facă ziuă, Pavel i-a îndemnat pe toţi să ia de mâncare, zicând: astăzi sfârşiţi a patrusprezecea zi aşteptând, neluând nimic pentru voi.
34De aceea, vă îndemn să luaţi de mâncare, pentru că aceasta este pentru scăparea voastră; căci un fir al capului nici unuia dintre voi nu va pieri.
35Zicând însă acestea, şi luând pâine, a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor; şi frângând, a început să mănânce.
36Iar făcându-se toţi încurajaţi, au luat şi ei de mâncare pentru ei.
37Iar toate sufletele în corabie eram cam douăsute şaptezeci şi şase.
38Iar săturându-se de mâncare, au uşurat corabia aruncând grâul în mare.
39Dar când s-a făcut ziuă, nu au recunoscut pământul; însă au observat un golf având plajă, înspre care se sfătuiau dacă ar putea scoate corabia.
40Şi tăind ancorele, le-au lăsat în mare, slăbind totodată funiile cârmelor; şi ridicând pânza mică pentru vânt, se îndreptau spre plajă.
41Dar ajungând în jurul unei ridicături de nisip, au împotmolit nava; şi partea dinainte fiind înfiptă, a rămas nemişcată, iar partea dinapoi se sfărâma de violenţă.
42Dar s-a făcut un plan al soldaţilor ca să îi omoare pe cei legaţi, să nu fugă cineva înotând.
43Dar centurionul vrând să scape pe Pavel, i-a oprit de la planul lor şi a poruncit la cei putând înota, aruncându-se primii, să iasă la pământ;
44apoi restul, unii pe scânduri, iar unii pe ceva din corabie; şi aşa s-a făcut, ca toţi să fie scăpaţi pe pământ.