📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Faptele Apostolilor – Capitolul 17
1Iar trecând prin Amfipolis şi prin Apolonia, au venit în Tesalonic; unde era o sinagogă a iudeilor.
2Dar potrivit cu obiceiul lui Pavel, el a intrat la ei; şi în trei sabate a discutat cu ei din Scripturi;
3explicând şi dovedind că Christosul trebuia să sufere şi să învie dintre morţi; şi că Acesta este Christosul, adică Iesus pe care eu vi-L vestesc.
4Şi unii dintre ei au fost convinşi, şi s-au alăturat lui Pavel şi lui Sila; precum şi mulţime multă dintre grecii evlavioşi, şi nu puţine dintre cele dintâi femei.
5Dar iudeii, invidiind, şi luând cu ei nişte bărbaţi răi dintre haimanalele pieţei, şi făcând o mulţime, au alarmat cetatea; şi, năvălind asupra casei lui Iason, i-au căutat ca să îi aducă la popor.
6Dar negăsindu-i, au târât pe Iason şi pe nişte fraţi, la magistraţii şefi, strigând: cei răscolind lumea, aceştia sunt prezenţi şi aici;
7pe care Iason i-a primit. Şi aceştia toţi făptuiesc împotriva decretelor cezarului, zicând că este alt rege: Iesus.
8Ei au tulburat însă mulţimea şi pe magistraţii şefi, auzind acestea.
9Şi luând garanţie de la Iason şi de la ceilalţi, ei i-au eliberat.
10Fraţii însă, au trimis îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Bereea; care sosind, au intrat în sinagoga iudeilor.
11Aceştia erau însă de neam mai ales decât cei din Tesalonic; care au primit cuvântul cu toată bunăvoinţa, examinând zilnic Scripturile, dacă acestea sunt aşa.
12Deci mulţi dintre ei au crezut; şi dintre femeile grece cu vază, şi dintre bărbaţi nu puţini.
13Dar iudeii din Tesalonic, cunoscând că şi în Bereea a fost vestit cuvântul lui Dumnezeu de către Pavel; au venit şi acolo, aţâţând şi tulburând mulţimile.
14Dar atunci, fraţii au trimis îndată pe Pavel să se ducă până spre mare; însă atât Sila cât şi Timotei au rămas acolo.
15Iar cei însoţind pe Pavel, l-au dus până la Atena; şi primind ei poruncă către Sila şi Timotei ca să vină cât mai repede la el, au plecat.
16Însă aşteptându-i Pavel în Atena, se întărâta în el spiritul lui privind cetatea plină de idoli.
17În sinagogă deci, discuta cu iudeii şi cu cei devotaţi; şi în piaţă, în fiecare zi cu cei întâlniţi întâmplător.
18Dar unii dintre filosofii epicurei şi stoici i se împotriveau, şi unii ziceau: Ce ar vrea să zică vorbăreţul acesta? Iar alţii: pare a fi un vestitor de dumnezei străini. Pentru că binevestea pe Iesus Christos şi învierea.
19Luându-l însă, l-au dus pe Areio-pagos, zicând: putem cunoaşte ce este învăţătura aceasta nouă, cea vorbită de tine?
20Pentru că bagi în urechile noastre nişte lucruri străine. Vrem deci să cunoaştem ce vor să fie acestea.
21De altfel toţi atenienii şi străinii cei locuind temporar petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună sau să audă ceva mai nou.
22Iar Pavel, stând, în mijlocul Areio-pagului, a zis: bărbaţi atenieni! În toate vă văd ca ţinând mult la dumnezei.
23Pentru că, trecând şi privind cele venerate ale voastre, am găsit şi un altar pe care a fost scris: „unui Dumnezeu necunoscut”. Deci ceea ce voi, necunoscând, veneraţi, aceasta vă vestesc eu.
24Dumnezeu, Cel făcând lumea, şi toate cele ce sunt în ea, Acesta fiind Domn al cerului şi al pământului; nu locuieşte în temple făcute de mâini omeneşti;
25nici nu este îngrijit de mâini omeneşti, ca având trebuinţă de ceva; El dând tuturor viaţă şi suflare şi toate cele.
26Şi a făcut din unu orice naţiune de oameni, ca să locuiască pe toată faţa pământului; hotărând: timpuri dinainte stabilite, şi hotarele locuinţei lor;
27ca ei să caute pe Dumnezeu; dacă într-adevăr au să Îl bâjbâie şi să Îl găsească, deşi nefiind departe de fiecare dintre noi.
28Pentru că în El vieţuim şi ne mişcăm şi existăm, precum au spus şi unii dintre poeţii voştri: „pentru că şi descendenţi ai Lui suntem.”
29Fiind deci descendenţi de-ai lui Dumnezeu, să nu greşim să considerăm ce este Dumnezeiesc a fi asemănător aurului, sau argintului, sau pietrei; adică unei sclupturi a artei şi născocirii omului.
30Deci, trecând cu vederea timpurile necunoaşterii, Dumnezeu vesteşte acum oamenilor: toţi, de pretutindeni, să se căiască.
31Pentru că a stabilit o zi, în care urmează să judece lumea cu dreptate, printr-un bărbat pe care L-a rânduit; dând tuturor o dovadă: înviindu-L dintre morţi.
32Dar auzind de o înviere a morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: te vom asculta despre aceasta şi altădată.
33Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor.
34Dar unii bărbaţi, alipindu-se lui, au crezut; între ei Dionisie areopagitul, şi o femeie cu nume Damaris; şi alţii împreună cu ei.