📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Luca – Capitolul 7
1Apoi, când a sfârşit toate cuvintele Lui în auzul poporului, a intrat în Capernaum.
2Dar un sclav al unui centurion, care îi era scump, având rău, urma să decedeze.
3Auzind însă despre Iesus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L, ca venind, să scape pe sclavul lui.
4Iar cei veniţi la Iesus, Îl rugau stăruitor, zicând: vrednic este cel căruia vei face aceasta;
5pentru că iubeşte naţiunea noastră, şi el ne-a zidit sinagoga.
6Iar Iesus S-a dus împreună cu ei; dar deja nefiind El departe de casă, centurionul i-a trimis pe prieteni, zicându-I: Doamne! Nu te osteni, pentru că nu sunt vrednic ca să intri sub acoperişul meu.
7De aceea nici pe mine nu m-am considerat vrednic să vin la Tine; ci spune un cuvânt, şi servitorul meu să fie vindecat.
8Pentru că şi eu sunt un om pus sub autoritate, având sub mine soldaţi; şi zic acestuia: Du-te! Şi se duce; şi altuia: vino! Şi vine; iar sclavului meu: Fă aceasta! Şi face.
9Iar auzind acestea Iesus, S-a mirat de el; şi întorcându-Se, a zis mulţimii urmându-I Lui: vă zic: nici în Israel nu am găsit atâta credinţă.
10Şi întorcându-se în casă, cei trimişi au găsit sclavul însănătoşit.
11Apoi, în ziua următoare S-a dus într-o cetate chemată Nain; şi împreună cu El s-au dus discipolii Lui şi multă mulţime.
12Dar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată! Duceau afară un mort, un fiu, unic-născut al mamei lui; iar ea era văduvă. Şi o mulţime destul de multă a cetăţii era împreună cu ea.
13Şi văzând-o Domnul, S-a înduioşat de ea; şi i-a zis: nu plânge!
14Şi apropiindu-Se, a atins sicriul; iar cei ducându-l, au stat. Şi El a zis: tinere; ţie îţi zic, ridică-te!
15Şi mortul a stat drept, şi a început să vorbească; şi El l-a dat mamei lui.
16Iar pe toţi i-a luat o teamă; şi glorificau pe Dumnezeu, zicând: un mare profet a fost ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Lui.
17Şi a ieşit cuvântul acesta despre El în Iudeea întreagă şi în tot ţinutul din jur.
18Şi au vestit lui Ioan, discipolii lui, despre toate acestea.
19Şi chemând la el pe doi dintre discipolii lui, Ioan i-a trimis la Domnul, zicând: Tu eşti Cel venind, sau aşteptăm pe altul?
20Venind dar la El, bărbaţii au zis: Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine, zicând: Tu eşti Cel venind, sau aşteptăm pe altul?
21În ora aceea, El vindeca pe mulţi de boli şi de răni şi de spirite rele; şi multor orbi le era dăruită vedere.
22Şi răspunzând Iesus, le-a zis: ducându-vă, vestiţi lui Ioan cele ce aţi văzut şi aţi auzit: orbi văd iarăşi; şchiopi umblă; leproşi sunt curăţiţi şi surzi aud; morţi sunt înviaţi; săraci evanghelizaţi.
23Şi fericit este care nu are să fie poticnit în Mine.
24Plecând însă mesagerii lui Ioan, El a început să zică către mulţimi despre Ioan: ce aţi ieşit să priviţi în deşert? O trestie clătinată de vânt?
25Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în mantii moi? Iată! Cei în mantie glorioasă, şi în trăire luxoasă; sunt în casele regale.
26Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, vă zic; şi mai mult decât un profet.
27Acesta este cel despre care a fost scris: Iată! Trimit pe mesagerul Meu, înaintea feţei Tale; care va pregăti calea Ta, înaintea Ta.
28Iar Eu vă zic: mai mare decât Ioan, între nişte născuţi din femei, nu este nici unu. Dar cel mai mic, în Regatul lui Dumnezeu, este mai mare decât el.
29Şi tot poporul, şi vameşii, auzind, au dat dreptate lui Dumnezeu; fiind botezaţi cu botezul lui Ioan.
30Dar fariseii şi cărturarii, au zădărnicit pentru ei planul lui Dumnezeu, nefiind botezaţi de el.
31Deci cu cine voi asemăna pe oamenii generaţiei aceasta? Şi cu cine sunt asemănători?
32Ei sunt asemănători unor copilaşi; cei şezând în piaţă şi strigând unii către alţii, şi care zic: v-am fluierat, şi nu aţi jucat; am cântat de jale, şi nu aţi plâns.
33Pentru că a venit Ioan Botezătorul, nemâncând pâine, nici bând vin; şi voi ziceţi: Are demon!
34A venit Fiul Omului, mâncând şi bând; şi voi ziceţi: iată! Un Om mâncăcios şi băutor de vin; prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.
35Dar înţelepciunea a fost îndreptăţită de toţi copiii ei.
36Dar, cineva dintre farisei L-a rugat ca să mănânce cu el; şi intrând în casa fariseului, a şezut la masă.
37Şi iată! O femeie care era în cetate o păcătoasă, ştiind că El şade la masă în casa fariseului; aducând un vas de alabastru cu mir,
38şi stând înapoi, lângă picioarele Lui plângând; cu lacrimile a început să ude picioarele Lui, şi le ştergea cu perii capului ei, şi săruta picioarele Lui, şi le ungea cu mirul.
39Dar văzând fariseul, cel chemându-l; a spus în sine, zicând: dacă Acesta era profetul, cunoştea cine şi cum este femeia care se atinge de El; pentru că este o păcătoasă.
40Şi răspunzând, Iesus a zis către el: Simon! Am ceva să îţi zic. Iar el a zis: Învăţătorule spune!
41Erau doi datornici ai unui cămătar: unul, datora cinci sute de dinari; iar celălalt, cincizeci.
42Dar neavând ei să restituie, i-a iertat pe amândoi. Deci cine dintre ei îl va iubi mai mult?
43Răspunzând, Simon a zis: presupun că cel căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: drept ai judecat!
44Şi întorcându-Se către femeie, a zis lui Simon: vezi femeia aceasta? Eu am intrat în casa ta; apă pe picioare nu Mi-ai dat; dar ea, cu lacrimile, a udat picioarele Mele şi le-a şters cu perii ei.
45Sărutare nu Mi-ai dat; dar ea, de când am intrat, nu a încetat sărutându-Mi picioarele.
46Cu ulei nu ai uns capul Meu; dar ea, cu mir, a uns picioarele Mele.
47De aceea îţi zic: să fie iertate păcatele ei cele multe, pentru că a iubit mult; dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin.
48Iar ei i-a zis: să fie iertate păcatele tale.
49Iar comesenii au început să zică în sine: cine este Acesta care iartă şi păcate?
50El însă a zis către femeie: credinţa ta te-a salvat; du-te în pace!