📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Luca – Capitolul 17
1Dar El a zis discipolilor Lui: este imposibil să nu vină ocaziile de poticnire; dar vai de cel prin care vin.
2Îi este de folos dacă este pusă o piatră de moară în jurul gâtului lui, şi era aruncat în mare; decât să facă să se poticnească pe unu dintre micuţii aceştia.
3Luaţi seama la voi înşivă. Dacă fratele tău are să păcătuiască, ceartă-l; şi dacă are să se căiască, iartă-i lui.
4Şi dacă de şapte ori pe zi are să păcătuiască împotriva ta, şi de şapte ori are să se întoarcă la tine, zicând: mă căiesc! Îi vei ierta lui.
5Şi apostolii au zis Domnului: adaugă-ne credinţă!
6Iar Domnul a zis: dacă aveţi credinţă ca un bob de muştar, ziceţi sicomorului acesta: dezrădăcinează-te, şi plantează-te în mare! Şi el vi se supune.
7Cine dintre voi, având un sclav, arând sau păstorind, care venind înăuntru de la câmp, îi va zice: trecând, aşează-te îndată la masă!
8Oare însă nu îi va zice: pregăteşte-mi ce am să cinez; şi încingându-te, serveşte-mi până am să mănânc şi să beau; şi după acestea vei mânca şi vei bea tu.
9El nu are recunoştinţă pentru sclav; acesta a făcut cele poruncite.
10Aşa şi voi, când aveţi să faceţi toate cele ce v-au fost poruncite, să ziceţi: „suntem sclavi netrebnici, am făcut ceea ce eram datori să facem.”
11Apoi, ducându-Se înspre Ierusalim, El a trecut prin mijlocul Samariei şi al Galileii.
12Şi intrând El într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbaţi leproşi care stăteau la depărtare.
13Şi ei au ridicat voce, zicând: Iesuse! Învăţătorule! Miluieşte-ne!
14Şi văzându-i, le-a zis: ducându-vă, arătaţi-vă preoţilor! Şi mergând, au fost curăţiţi.
15Dar unu dintre ei, văzând că a fost vindecat; s-a întors, glorificând pe Dumnezeu cu voce mare.
16Şi s-a proşternut la picioarele Lui, mulţumindu-I; şi el era samaritean.
17Răspunzând însă, Iesus a zis: oare nu cei zece au fost curăţiţi? Dar cei nouă, unde sunt?
18Nu s-au găsit, întorcându-se, să dea glorie lui Dumnezeu, decât acesta; cel de altă naţiune?
19Şi i-a zis: ridicându-te, du-te! Credinţa ta te-a scăpat.
20Fiind întrebat însă de farisei, când vine Regatul lui Dumnezeu; le-a răspuns şi a zis: nu vine Regatul lui Dumnezeu în mod vizibil.
21Nici nu vor zice: iată aici, sau acolo! Pentru că, iată! Regatul lui Dumnezeu este în mijlocul vostru.
22Dar El a zis către discipoli: vor veni zile când veţi dori să vedeţi una dintre zilele Fiului Omului; dar nu veţi vedea.
23Şi vă vor zice: iată acolo! Sau: iată aici! Să nu vă duceţi, nici să urmaţi.
24Pentru că aşa cum fulgerul, fulgerând dintr-o parte de sub cer, luminează până spre altă parte de sub cer; aşa va fi Fiul Omului.
25Dar întâi El trebuie să sufere multe, şi să fie respins de generaţia aceasta.
26Şi după cum se făcea în zilele lui Noe, aşa va fi şi în zilele Fiului Omului:
27Mâncau, beau, se însurau, se măritau; până într-o zi în care Noe a intrat în corabie; şi a venit potopul, şi i-a pierdut pe toţi.
28De asemenea, după cum se făcea în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, zideau;
29dar, într-o zi în care Lot a ieşit din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i-a pierdut pe toţi.
30Astfel va fi într-o zi în care Fiul Omului va fi dezvăluit.
31În ziua aceea, care va fi pe acoperişul casei, iar vasele lui în casă; să nu coboare să le ia. Şi cel din câmp, asemenea, să nu se întoarcă la cele dinapoi.
32Amintiţi-vă de nevasta lui Lot.
33Care are să caute să păstreze sufletul lui, îl va pierde; şi care îl va pierde, îl va păstra.
34Vă zic: noaptea aceea, vor fi doi pe un pat; unul va fi luat, şi celălalt va fi lăsat.
35Vor fi două măcinând; una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată.
36(v. 36 - text apocrif)
37Şi răspunzând, I-au zis: Unde Doamne? Iar El le-a zis: Unde este corpul, acolo şi vulturii vor fi strânşi împreună.