📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Luca – Capitolul 12
1Fiind strânse împreună zeci de mii de mulţime, încât să se calce unii pe alţii; El a început să zică întâi către discipolii Lui: feriţi-vă de plămădeala fariseilor, care este făţărnicia.
2Dar nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit; şi ascuns, care nu va fi cunoscut.
3De aceea, oricâte aţi spus în întuneric, va fi auzit la lumină; şi ceea ce aţi vorbit la ureche, în cămăruţe, va fi predicat pe acoperişuri.
4Vă zic însă vouă, prietenilor Mei: nu vă temeţi de cei omorând corpul, şi după aceasta, neavând ce să mai facă.
5Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Cel care după ce a omorât, are autoritate să arunce în gheena. Da, vă zic! Temeţi-vă de Acesta.
6Oare nu se vând cinci vrăbii cu doi asarioni? Şi nici una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.
7Dar şi perii capului vostru, toţi au fost număraţi. Nu vă temeţi! Voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.
8Eu însă vă zic: oricine, care va mărturisi pentru Mine, înaintea oamenilor; şi Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
9Dar cel lepădându-Mă, înaintea oamenilor; va fi lepădat înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
10Şi oricine, care va spune un cuvânt împotriva Fiului Omului, îi va fi iertat; dar celui hulind împotriva Spiritului Sfânt, nu îi va fi iertat.
11Iar când au să vă aducă la singogi, şi la conducători, şi la autorităţi; să nu vă îngrijoraţi cum sau ce să vorbiţi în apărare, sau ce să ziceţi;
12pentru că Spiritul Sfânt vă va învăţa în ora aceea cele ce trebuie să ziceţi.
13Dar cineva din mulţime I-a zis: Învăţătorule! Spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea.
14El însă i-a zis: omule! cine M-a pus judecător sau împărţitor peste voi?
15Iar către ei, a zis: Luaţi seama şi păziţi-vă de orice lăcomie; pentru că nu prin îmbelşugarea cuiva este viaţa lui în averile lui.
16El însă a zis o parabolă către ei, zicând: ogorul unui om bogat a rodit bine.
17Şi cugeta în sine, zicând: ce voi face? Pentru că nu mai am unde strânge roadele mele.
18Şi a zis: aceasta voi face: voi dărâma depozitele mele, şi voi zidi mai mari; şi voi strânge acolo tot grâul meu şi bunurile mele.
19Şi voi zice sufletului meu: suflete! Ai multe bunuri, aşezate pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te.
20Dar Dumnezeu i-a zis: nebune! Noaptea aceasta ei cer sufletul tău de la tine; iar cele ce ai pregătit, cui îi vor fi?
21Aşa este cel strângând comoară pentru el, dar nefiind bogat faţă de Dumnezeu.
22Dar El a zis către discipolii Lui: de aceea vă zic: nu fiţi îngrijoraţi pentru sufletul vostru, ce să mâncaţi nici pentru corpul vostru, ce să îmbrăcaţi.
23Pentru că sufletul este mai mult decât hrana, şi corpul decât îmbrăcămintea.
24Observaţi corbii, că nu seamănă, nici nu seceră; pentru ei nu este cămară, nici depozit; şi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât preţuiţi voi mai mult decât păsările?
25Dar cine dintre voi, fiind îngrijorat, poate adăuga un cot la creşterea lui?
26Deci, dacă nici ceva neînsemnat nu puteţi, de ce vă îngrijoraţi de celelalte?
27Observaţi crinii, cum cresc; nu se ostenesc, nici nu ţes. Iar Eu vă zic: nici Solomon, în toată gloria lui, nu a fost îmbrăcat ca unu dintre aceştia.
28Iar dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, astăzi fiind în câmp, iar mâine fiind aruncată în cuptor; cu cât mai mult pe voi, puţini credincioşilor!
29Şi voi, nu căutaţi ce să mâncaţi, şi ce să beţi, şi nu fiţi neliniştiţi;
30pentru că naţiunile lumii caută acestea; însă Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de acestea.
31Totuşi, căutaţi Regatul Lui, şi toate acestea vă vor fi adăugate.
32Nu te teme, turmă mică! Pentru că Tatăl vostru a bine plăcut să vă dea Regatul.
33Vindeţi averile voastre, şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi neînvechindu-se, o comoară nesecată în cerurile unde hoţ nu se apropie, nici molie nu strică.
34Pentru că unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.
35Să fie coapsele voastre încinse, şi lămpile aprinse;
36Iar voi, asemănători unor oameni aşteptând pe domnul lor când are să se întoarcă de la nunţi; ca venind, şi bătând, ei să deschidă îndată.
37Fericiţi sunt sclavii aceia, pe care, venind, domnul îi va găsi veghind. Adevărat vă zic: El se va încinge, şi îi va aşeza la masă; iar apropiindu-se, îi va servi.
38Şi dacă are să vină la a doua, sau la a treia strajă, şi are să îi găsească aşa; fericiţi sunt aceia.
39Dar acestea să cunoaşteţi: dacă ştia stăpânul casei, la ce oră vine hoţul, veghea şi nu lăsa să fie spartă casa lui.
40Deci, şi voi, fiţi gata; pentru că Fiul Omului vine la ora ce nu vi se pare.
41Dar Petru I-a zis: Doamne! Către noi zici parabola aceasta, sau către toţi?
42Şi Domnul a zis: cine este atunci administratorul credincios, cel chibzuit; pe care îl va pune domnul peste servitorimea lui, pentru a da la timp măsura de grâu?
43Fericit este sclavul acela pe care, venind, domnul lui, îl va găsi făcând aşa.
44Adevărat vă zic: îl va pune peste toate averile lui.
45Dar dacă sclavul acela are să zică în inima lui, domnul meu întârzie să vină; şi să înceapă să bată pe servitori şi servitoare, şi să mănânce şi să bea şi să se îmbete.
46Va veni domnul sclavului acela într-o zi în care nu i se pare, şi la o oră pe care nu o cunoaşte; şi îl va tăia în două, şi va pune partea lui cu necredincioşii.
47Iar sclavul acela, cel cunoscând voinţa domnului lui; dar nepregătind, sau nefăcând după voinţa lui, va fi bătut cu multe lovituri.
48Dar cel necunoscând, însă făcând unele vrednice de lovituri, va fi bătut puţin. Iar oricui căruia i-a fost dat mult, va fi cerut mult de la el; şi căruia i-au încredinţat mult, vor cere mai mult de la el.
49Eu am venit să arunc foc pe pământ; şi ce vreau, decât să fie deja aprins.
50Dar am un botez pentru a fi botezat; şi cum sunt de apăsat până când are să fie îndeplinit.
51Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă zic: Nu! Ci dezbinare.
52Pentru că, de acum, vor fi cinci dezbinaţi într-o casă; trei contra doi, şi doi contra trei.
53Vor fi dezbinaţi: tată asupra fiului, şi fiu asupra tatălui; mamă asupra fiicei, şi fiică asupra mamei; soacră asupra norei ei, şi noră asupra soacrei.
54Dar El le zicea şi mulţimilor: când aveţi să vedeţi un nor ridicându-se de la apus, îndată ziceţi: vine ploaie! Şi aşa se face.
55Iar când vedeţi suflând de la miazăzi, ziceţi: va fi arşiţă! Şi se face.
56Făţarnici! Faţa pământului şi a cerului ştiţi examina, dar timpul acesta, cum de nu ştiţi examina?
57Dar de ce nu judecaţi şi din sinea voastră ce este drept?
58Iar când mergi cu pârâşul tău la conducător, dă-ţi silinţă pe drum să te eliberezi de el; ca nu cumva să te târască la judecător, şi judecătorul te va preda gardianului, şi gardianul, te va arunca în închisoare.
59Eu îţi zic: nicidecum nu ai să ieşi de acolo, până ai să plăteşti şi ultimul lepton.