📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Luca – Capitolul 5
1Apoi, în timp ce mulţimea Îl îmbulzea şi asculta Cuvântul lui Dumnezeu, iar El stătea lângă lacul Ghenezaret;
2a văzut două corăbii stând lângă lac. Iar pescarii, coborând din ele, spălau plasele.
3Suindu-Se însă într-una dintre corăbii, care era a lui Simon; l-a rugat să o depărteze puţin de la ţărm. Iar El, şezând, învăţa pe mulţimi din corabie.
4Când a încetat însă de vorbit, a zis către Simon: depărtez-o înspre apă adâncă, şi lăsaţi jos plasele voastre pentru prindere.
5Şi răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule! O noapte întreagă, trudind, nu am prins nimic; dar la Cuvântul Tău, am să las plasele în jos.
6Şi făcând aceasta, au strâns o mulţime multă de peşti; de se rupeau plasele lor.
7Şi au făcut semn partenerilor din corabia cealaltă; ca venind, să le ajute. Şi ei au venit; şi au umplut amândouă corabiile, încât ele se afundau.
8Iar Simon Petru, văzând, a căzut la genunchii lui Iesus, zicând: ieşi de la mine; pentru că sunt un bărbat păcătos, Doamne!
9Pentru că l-a cuprins o spaimă, pe el şi pe toţi cei împreună cu el; din cauza prinderii peştilor pe care i-au luat împreună.
10De asemenea, şi pe Iacob şi pe Ioan, fii ai lui Zebedei; care erau părtaşi lui Simon. Însă Iesus a zis către Simon: nu te teme, de acum vei pescui oameni vii.
11Şi aducând corabiile la ţărm, lăsând toate, i-au urmat Lui.
12Apoi, fiind El într-una dintre cetăţi, iată! Un bărbat plin de lepră, văzând pe Iesus, proşternându-se; L-a rugat, zicând: Doamne! Dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.
13Şi întinzând mâna, S-a atins de el, zicând: vreau, fi curăţit! Şi îndată lepra s-a dus de la el.
14Iar El i-a poruncit să nu spună nici unuia; ci ducându-te, arată-te preotului, şi oferă pentru curăţirea ta, după cum a poruncit Moise, spre mărturie pentru ei.
15Dar cuvântul despre El se răspândea tot mai mult; şi mulţimi multe veneau să asculte şi să fie vindecate de slăbiciunile lor.
16Iar El se retrăgea în deşerturi, rugându-Se.
17Apoi, într-una din zile, El îi învăţa; iar pe jos erau aşezaţi farisei şi învăţători ai legii, care erau veniţi din orice sat al Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim; şi o putere a lui Iehova era pentru a vindeca El.
18Şi iată! Nişte bărbaţi purtând pe pat un om care era paralizat; şi căutând să îl ducă înăuntru, şi să îl pună înaintea Lui.
19Şi negăsind pe unde să îl ducă înăuntru, din cauza mulţimii; suindu-se pe acoperiş, l-au lăsat jos cu patul printre cărămizi, în mijlocul dinaintea lui Iesus.
20Şi văzând credinţa lor, a zis: omule, păcatele tale ţi-au fost iertate!
21Dar cărturarii şi fariseii au început să cugete, zicând: cine este Acesta care vorbeşte hule? Cine poate ierta păcate, decât singur: Dumnezeu?
22Iesus însă, cunoscând cugetările lor, răspunzând, a zis către ei: ce cugetaţi în inimile voastre?
23Ce este mai uşor? a zice: păcatele tale ţi-au fost iertate! Sau a zice: ridică-te şi umblă!
24Dar, ca să ştiţi, că Fiul Omului are autoritate pe pământ şi să ierte păcate. Atunci a zis paraliticului: ţie îţi zic: scoală-te! Şi ridicând patul tău, du-te la casa ta.
25Şi îndată, sculându-se înaintea lor, ridicând pe ce zăcuse, s-a dus la casa lui; glorificând pe Dumnezeu.
26Şi o uimire i-a luat pe toţi; şi glorificau pe Dumnezeu, şi s-au umplut de frică, zicând: am văzut lucruri remarcabile astăzi.
27Şi, după acestea, a ieşit; şi a văzut un perceptor, pe nume Levi, şezând la percepţie, şi i-a zis: urmează-Mi!
28Şi el lăsând toate, ridicându-se, I-a urmat Lui.
29Apoi Levi I-a făcut un ospăţ mare în casa lui; şi era o mulţime multă de vameşi, şi de alţii care erau cu ei aşezaţi la masă.
30Dar fariseii şi cărturarii lor murmurau către discipolii Lui, zicând: de ce mâncaţi şi beţi cu vameşii şi păcătoşii?
31Şi răspunzând, Iesus a zis către ei: nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei având rău.
32Nu am venit să chem la căinţă pe drepţi, ci pe păcătoşi.
33Dar ei au zis către El: de ce discipolii lui Ioan postesc adesea, şi fac rugăciuni, de asemenea şi cei ai fariseilor; iar cei ai Tăi, mănâncă şi beau.
34Iar Iesus, a zis către ei: nu poţi face să postească fiii sălii de nuntă în care mirele este cu ei.
35Dar vor veni zile când mirele are să fie luat de la ei; şi atunci vor posti în zilele acelea.
36Le-a zis însă şi o parabolă: nici unu, tăind un petic dintr-o mantie nouă, nu îl pune pe o mantie veche; pentru că o va tăia pe cea nouă, iar peticul cel de la cea nouă nu se va potrivi celei vechi.
37Şi nici unu nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou va plesni burdufurile; şi el va fi vărsat, iar burdufurile vor fi pierdute.
38Ci un vin nou, să fie pus în burdufuri noi şi amândouă sunt păstrate.
39Şi nici unu care a băut un vin vechi, nu vrea unu nou; pentru că zice: cel vechi este plăcut.