📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Luca – Capitolul 16
1Dar El zicea şi către discipoli: era un om bogat, care avea un administrator; şi acesta i-a fost pârât ca risipind averile lui.
2Şi chemându-l, i-a zis: ce! Aceasta aud eu despre tine? Predă socoteala administrării tale; pentru că nu mai poţi administra.
3Dar administratorul a zis în sine: ce voi face? Pentru că domnul meu va lua administraţia de la mine. Să sap, nu sunt în stare; să cer, mă ruşinez.
4Ştiu ce voi face; pentru ca, atunci când am să fiu scos din administraţie, să mă primească în casele lor.
5Şi chemând pe fiecare dintre datornicii domnului său, a zis celui dintâi: cât datorezi domnului meu?
6Iar el a zis: o sută de baţi de ulei. El însă i-a zis: primeşte înscrisurile tale; şi aşezându-te, scrie repede cincizeci.
7Apoi a zis altuia: dar tu, cât datorezi? Iar el a zis: o sută de cori de grâu. El i-a zis: primeşte înscrisurile tale, şi scrie optzeci.
8Şi a lăudat domnul pe administratorul cel nedrept, pentru că a lucrat prevăzător. Pentru că fiii epocii aceasta, sunt, faţă de generaţia lor, mai înţelepţi decât fiii luminii.
9Şi eu vă zic: faceţi-vă prieteni din bogăţia nedreptăţii; pentru ca, atunci când ea are să se termine, ei să vă primească în corturile eterne.
10Cel credincios în puţin, este credincios şi în mult; şi cel nedrept în puţine, este nedrept şi în mult.
11Deci, dacă în bogăţia nedreaptă, nu va-ţi făcut credincioşi; cine vă va încredinţa pe cea adevărată?
12Şi dacă în ceea ce este al altuia, nu v-aţi făcut credincioşi; cine vă va da ce este al vostru?
13Nici un servitor nu poate fi sclav la doi domni. Pentru că, sau pe unu îl va urî, şi pe celălalt îl va iubi; sau de unu se va alipi, şi va dispreţui pe celălalt.
14Auzeau însă toate acestea fariseii, cei fiind iubitori de bani de argint; şi Îl batjocoreau.
15Şi El le-a zis: voi sunteţi cei îndreptăţindu-vă pe sine înaintea oamenilor; dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre. pentru că ce este înălţat între oameni, este urâciune înaintea lui Dumnezeu.
16Legea şi profeţii au fost până la Ioan; de atunci, Regatul lui Dumnezeu este binevestit, şi fiecare dă năvală în el.
17Dar mai uşor este să treacă cerul şi pământul, decât să cadă o liniuţă a literei legii.
18Oricine lăsând nevasta lui, şi însurându-se cu alta, comite adulter; şi cel însurat cu una lăsată de bărbat, comite adulter.
19A fost dar un om bogat, şi era îmbrăcat cu purpură şi in subţire; veselindu-se zilnic în lux.
20Iar un sărac, cineva cu nume Lazăr, era aruncat la poarta lui, cu bube ulcerând;
21şi dorind să se sature cu cele căzute de la masa bogatului.
22Apoi, săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Abraam. Dar a murit şi bogatul; şi a fost îngropat.
23Şi în locuinţa morţilor, fiind în chinuri, ridicând ochii lui, vede pe Abraam de departe; şi pe Lazăr în sânurile lui.
24Şi el, strigând, a zis: Tată Abraam! Miluieşte-mă! Şi trimite pe Lazăr ca să atingă vârful degetului său de apă, şi să răcorească limba mea; pentru că sunt chinuit în văpaia aceasta.
25Dar Abraam a zis: copile! Aminteşte-ţi că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta; iar Lazăr, asemenea, pe cele rele. Acum însă, aici, el este mângâiat; iar tu, eşti chinuit.
26Şi pe lângă toate acestea, între noi şi voi, a fost statornicită o prăpastie; astfel ca, cei vrând să treacă de aici la voi, să nu poată; nici să treacă de acolo la noi.
27Iar el a zis: te rog deci, tată; ca să îl trimiţi în casa tatălui meu.
28Pentru că am cinci fraţi; să le mărturisească, ca să nu vină şi ei în locul acesta al chinului.
29Abraam însă îi zice: au pe Moise şi profeţii; să asculte de ei.
30Dar el a zis: nu, tată Abraam! Ci, dacă cineva dintre morţi are să se ducă la ei, se vor căi.
31El însă i-a zis: dacă nu ascultă de Moise şi de profeţi; nici dacă cineva dintre morţi are să învie, nu vor fi convinşi.