📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Luca – Capitolul 20
1Apoi, într-una din zile, învăţând El poporul în curtea templului, şi binevestind, s-au pus asupra Lui marii preoţi şi cărturarii împreună cu bătrânii;
2şi au spus, zicând către El: spune-ne, cu ce autoritate faci acestea; sau cine este Cel dându-Ţi autoritatea?
3Iar răspunzând, El a zis către ei: vă voi întreba şi eu un cuvânt, şi spuneţi-Mi:
4Botezul lui Ioan, era din cer, sau de la oameni?
5Iar ei cugetau în sine, zicând: dacă avem să zicem: din cer; va zice: de ce nu i-aţi crezut lui?
6Iar dacă avem să zicem: de la oameni; tot poporul ne va ucide cu pietre; pentru că este convins a fi Ioan un profet.
7Şi au răspuns a nu şti de unde.
8Iar Iesus le-a zis: nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea.
9Dar El a început să zică către popor parabola aceasta: un om a plantat o vie; şi a arendat-o unor ţărani, şi a plecat din ţară pentru un timp destul de mult.
10Iar la timpul potrivit, a trimis la ţărani pe un sclav; ca să îi dea din rodul viei. Dar ţăranii, bătându-l, l-au trimis fără nimic.
11Şi a continuat să trimită alt sclav; dar ei bătându-l şi pe acela, şi dezonorându-l, l-au trimis fără nimic.
12Şi a continuat să trimită pe al treilea; dar ei rănindu-l şi pe acesta, l-au aruncat afară.
13Domnul viei însă a zis: ce am să fac? Voi trimite pe fiul meu cel iubit; poate pe acesta îl vor respecta.
14Dar văzându-l ţăranii, au cugetat între ei, zicând: acesta este moştenitorul; să îl omorâm, ca moştenirea să fie a noastră.
15Şi aruncându-l afară din vie, l-au omorât. Deci, ce va face domnul viei?
16Va veni şi va pierde pe ţăranii aceia, şi va da via altora. Iar ei auzind, au zis: să nu se facă aşa!
17El însă, privindu-i, a zis: ce este deci aceasta, ce a fost scris: „o piatră pe care au respins-o zidarii, aceasta a fost făcută cap de unghi?
18Oricare căzând pe piatra aceea, va fi sfărâmat; iar pe care are să cadă ea, îl va spulbera”.
19Şi cărturarii şi marii preoţi căutau în ora aceea să pună mâinile pe El; dar s-au temut de popor. Pentru că au cunoscut că pentru ei a zis parabola aceasta.
20Şi pândind, au trimis iscoditori prefăcându-se a fi drepţi, ca să prindă vreo cuvântare de-a Lui, pentru a-L preda conducerii şi autorităţi guvernatorului.
21Şi L-au întrebat, zicând: Învăţătorule! Ştim că zici şi înveţi drept, şi nu cauţi la faţă; ci înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr.
22Este permis a se da impozit cezarului, sau nu?
23Înţelegând însă viclenia lor, a zis către ei: De ce Mă încercaţi?
24Artaţi-Mi un dinar. A cui imagine şi inscripţie are? Iar ei au zis: ale cezarului.
25Iar El a zis către ei: atunci, daţi cezarului, cele ale cezarului; şi lui Dumnezeu, cele ale lui Dumnezeu.
26Şi nu au fost în stare să Îl prindă cu cuvântul înaintea poporului; şi mirându-se pe răspunsul Lui, au tăcut.
27Dar apropiindu-se unii dintre saducheii, cei zicând a nu fi înviere; L-au întrebat,
28zicând: Învăţătorule! Moise ne-a scris: dacă are să moară un frate al cuiva având nevastă, şi acesta are să fie fără copii; fratele lui să îi ia nevasta, şi să ridice urmaşi fratelui lui.
29Erau deci şapte fraţi; şi cel dintâi, luând o nevastă, a murit fără copii.
30Şi cel de al doilea,
31şi cel de al treilea a luat-o, dar tot la fel; şi cei şapte nu au lăsat copii, şi au murit.
32Pe urmă a murit şi femeia.
33Deci femeia, la înviere, a cui dintre ei este făcută nevastă?
34Şi Iesus le-a zis: fiii epocii aceasta se însoară şi se mărită;
35dar cei învredniciţi să ajungă la epoca aceea, şi la învierea cea dintre morţi; nici nu se însoară, nici nu se mărită.
36Pentru că nici nu mai pot muri, fiindcă sunt la fel cu îngerii; şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.
37Dar, că cei morţi sunt înviaţi a amintit şi Moise, la rug, când numeşte pe Iehova: Dumnezeul lui Abraam, şi Dumnezeul lui Isac, şi Dumnezeul lui Iacob.
38El însă nu este un Dumnezeu al morţilor, ci al celor vii; fiindcă pentru El, toţi vieţuiesc.
39Iar răspunzând, unii dintre cărturari, au zis: Învăţătorule! Bine ai spus.
40Pentru că nu mai îndrăzneau să Îl întrebe nimic.
41El însă a zis către ei: cum zic ei la Christosul a fi Fiu al lui David?
42Pentru că însuşi David zice într-o carte a psalmilor: „Iehova a zis Domnului Meu: şezi la dreapta Mea;
43până am să pun pe duşmanii Tăi un scăunel al picioarelor Tale.”
44Deci David Îl cheamă Domn; atunci cum este Fiu al lui?
45Iar tot poporul ascultând, El a zis discipolilor Lui:
46Feriţi-vă de cărturarii cei vrând să umble în veşminte lungi, şi plăcându-le saluturi în pieţe, şi scaune dintâi în sinagogi, şi locuri dintâi la cine,
47care mănâncă casele văduvelor, şi la vedere se roagă îndelung; aceştia vor primi o condamnare mai aspră.