📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Luca – Capitolul 8
1Apoi, El umbla prin cetăţi şi prin sate, predicând şi binevestind Regatul lui Dumnezeu; şi cei doisprezece erau împreună cu El,
2şi nişte femei care au fost vindecate de spirite rele şi de boli: Maria cea chemată Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni;
3şi Ioana, nevastă a lui Cuza, administrator al lui Irod; şi Susana; şi multe altele; care le serveau din averile lor.
4Dar strângându-se mulţime multă, şi cei veniţi la El de prin cetăţi, a zis prin parabolă:
5Semănătorul a ieşit pentru a semăna sămânţa lui. Şi semănând el, o parte a căzut lângă drum; şi a fost călcată, şi păsările cerului au mâncat-o.
6Şi o altă parte a căzut pe piatră; şi crescând, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală.
7Şi o altă parte a căzut în mijlocul spinilor; iar spinii crescând împreună cu ea, au înăbuşit-o.
8Iar o altă parte a căzut în pământul cel bun; şi crescând, a făcut rod însutit. Zicând acestea, a strigat: cel având urechi de auzit, să audă!
9Dar discipolii Lui Îl întrebau ce ar înseamna parabola aceasta.
10El însă a zis: vouă vă este dat să cunoaşteţi misterele Regatului lui Dumnezeu, dar celorlalţi, în parabole: ca, văzând, să nu vadă; şi, auzind, să nu priceapă.
11Iar parabola este acesta: sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu.
12Iar cele de lângă drum sunt: cei auzind, apoi vine Diavolul şi ia cuvântul din inima lor; ca nu cumva crezând, să fie salvaţi.
13Iar cele de pe piatră sunt: Cei care când aud, primesc cuvântul cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; care cred pentru un timp, şi în timp de încercare, ei cad.
14Iar ce este căzut între spini: aceştia sunt cei auzind; dar ducându-se sub griji, şi bogăţie, şi plăceri ale vieţii, sunt înăbuşiţi, şi nu rodesc la coacere.
15Iar ce este căzut în pământul bun: aceştia sunt cei care auzind cuvântul într-o inimă curată şi bună, îl ţin şi rodesc prin răbdare.
16Nici unu însă, aprinzând o lampă, nu o acopere cu un vas, nici nu o pune sub pat; ci o pune pe un lampadar, pentru ca cei intrând, să vadă lumina.
17Pentru că nu este nimic ascuns, care nu se va face arătat; şi nici acoperit, care să nu fie cunoscut şi să nu vină la arătare.
18Luaţi seama deci cum auziţi! Deoarece care are, i se va da; şi care nu are, şi ceea ce i se pare că are, va fi luat de la el.
19Au venit însă la El mama şi fraţii Lui; dar nu se puteau întâlni cu El, din cauza mulţimii.
20Dar I S-a anunţat: mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, vrând să Te vadă.
21Dar El, răspunzând, a zis către ei: mamă a Mea, şi fraţi ai Mei, sunt aceştia; cei auzind şi împlinind cuvântul lui Dumnezeu.
22Apoi, într-una din zile, El S-a suit într-o corabie cu discipolii Lui; şi a zis către ei: să trecem în partea cealaltă a lacului. Şi au plecat.
23Însă ei plutind, El a adormit; şi o vijelie de vânt s-a lăsat pe lac; şi erau umpluţi de apă, şi în pericol.
24Venind dar la El, L-au trezit, zicând: Învăţătorule! Învăţătorule! Pierim! Iar El, trezindu-Se, a certat vântul şi valul apei; şi au încetat, şi s-a făcut linişte.
25El însă le-a zis: unde este credinţa voastră? Iar ei, temându-se, s-au mirat; zicând unii către alţii: Cine este deci Acesta? Că porunceşte şi vânturilor, şi apei; şi Îl ascultă.
26Şi au vâslit înspre ţinutul gherasenilor, care este în partea opusă a Galileii.
27Iar El, ieşind pe ţărm, L-a întâmpinat un bărbat, cineva din cetate, având demoni; şi de mult timp nu era îmbrăcat cu mantie, şi nu rămânea în casă, ci în cimitire.
28Dar văzând pe Iesus, şi strigând, a căzut înaintea Lui, şi a zis cu voce mare: ce am eu a face cu Tine, Iesuse; Fiule a Dumnezeului Cel Preaînalt? Te rog să nu mă chinui!
29Pentru că El poruncise spiritului cel necurat, să iasă din om; fiindcă de mult timp îl apucase. Şi a fost şi legat, fiind păzit în lanţuri şi obezi; dar sfărmând legăturile, era dus de demon în deşert.
30Iar Iesus l-a întrebat: care îţi este numele? Iar el a zis: legiune; pentru că intraseră mulţi demoni în el.
31Şi Îl rugau ca să nu le poruncească să se ducă în abis.
32Dar era acolo o turmă de porci mulţi, păscând pe munte, şi L-au rugat, ca să le permită să intre în aceia; iar El le-a permis.
33Ieşind dar demonii din om, au intrat în porci; iar turma s-a repezit de pe râpă îl lac, şi a fost înecată.
34Văzând însă păstorii ce s-a făcut, au fugit şi au vestit în cetate şi în cătune.
35Iar ei au ieşit să vadă ce s-a făcut; şi au venit la Iesus şi au găsit pe omul din care ieşiseră demonii şezând lângă picioarele lui Iesus, îmbrăcat şi cuminţit; şi erau înfricoşaţi.
36Cei văzând, le-au relatat însă cum a fost scăpat cel demonizat.
37Atunci, toată mulţimea ţinutului din jur al gherasenilor, L-a rugat să Se ducă de la ei; pentru că erau cuprinşi de frică mare. El însă, suindu-Se în corabie, S-a întors.
38Dar bărbatul din care ieşiseră demonii, Îl ruga să fie împreună cu El; dar El l-a trimis zicând:
39Întoarce-te l-a casa ta şi relatează câte ţi-a făcut Dumnezeu; şi el s-a dus, spunând prin întreaga cetate, câte i-a făcut Iesus.
40Iar la întoarcere, mulţimea L-a primit bucuroasă pe Iesus; pentru că toţi Îl aşteptau.
41Şi iată! A venit un bărbat, al cărui nume era Iairos, iar acesta era un conducător al sinagogii. Şi căzând la picioarele lui Iesus, L-a rugat să intre în casa lui.
42Pentru că avea o fiică unică născută, cam de doisprezece ani; şi ea era pe moarte. Iar El mergând, mulţimile Îl îmbulzeau.
43Iar o femeie, fiind cu hemoragie de doisprezece ani, care cheltuind întreaga avere cu doctori, nu a fost în stare să fie vindecată de nici unu;
44apropiindu-se pe dinapoi, s-a atins de ciucurele mantiei Lui; şi îndată a stat hemoragia ei.
45Iar Iesus a zis: cine este cel atingându-Mă? Dar tăgăduind toţi, Petru a zis: Învăţătorule! Mulţimile Te împresoară şi Te apasă, iar Tu zici: cine este cel atingându-Mă?
46Iesus însă a zis: m-a atins cineva; pentru că am cunoscut o putere ieşind din Mine.
47Iar femeia, văzând că nu a rămas ascunsă, a venit tremurând; şi căzând înaintea Lui, a spus înaintea întregului popor, din care cauză s-a atins de El, şi cum a fost vindecată îndată.
48El însă i-a zis: fiică! Credinţa ta te-a scăpat; du-te în pace.
49Încă vorbind El, vine cineva de pe lângă conducătorul sinagogii, zicând: fiica ta a murit; nu mai supăra pe Învăţătorul.
50Dar Iesus auzind, i-a răspuns: nu te teme; crede numai, şi va fi scăpată.
51Iar venind în casă, nu a lăsat să intre cineva împreună cu El; decât numai pe Petru, şi pe Ioan, şi pe Iacob, şi pe tatăl copilei şi pe mama.
52Dar toţi plângeau şi o jeleau; iar El a zis: Nu plângeţi; pentru că nu a murit, ci doarme.
53Iar ei râdeau de El, ştiind că murise.
54Însă El, apucând mâna ei, a strigat, zicând: „copilă, ridică-te!”
55Şi spiritul ei s-a întors, şi a înviat îndată; iar El a poruncit să i se dea să mănânce.
56Şi părinţii ei erau uimiţi; El însă le-a poruncit să nu spună nici unuia ce s-a făcut.