📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Luca – Capitolul 6
1Apoi, într-un sabat, El trecea printre semănături; iar discipolii Lui smulgeau spice, şi mâncau, frecându-le cu mâinile.
2Dar unii dintre farisei le-au zis: de ce faceţi ceea ce nu este permis în sabat?
3Şi răspunzând, Iesus a zis către ei: nici aceasta nu aţi citit? Ceea ce a făcut David când a flămânzit el şi cei împreună cu el.
4Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, şi luând pâinile punerii înainte, a mâncat şi a dat celor împreună cu el; pe care nu este permis să le mănânce decât singuri preoţii.
5Şi le-a zis: Fiul Omului este Domn al sabatului.
6Apoi, într-un alt sabat, El a intrat în sinagogă, şi îi învăţa. Şi acolo era un om, şi mâna lui cea dreaptă era paralizată.
7Dar cărturarii şi fariseii Îl pândeau, dacă vindecă în sabat; ca să găsească o acuzare împotriva Lui.
8El însă, ştia cugetările lor. A zis dar bărbatului cel având mâna paralizată: ridică-te, şi stai în mijloc! Iar el, ridicându-se, a stat.
9Iar Iesus a zis către ei: vă întreb dacă este permis în sabat, a face bine, sau a face rău? A scăpa un suflet, sau a pierde?
10Şi privind în jur la toţi aceştia, i-a zis: Întinde mâna ta! Iar El a făcut; şi mâna lui s-a restabilit.
11Dar ei s-au umplut de furie; şi discutau între ei, ce ar fi de făcut cu Iesus.
12Apoi, în zilele acestea, El a ieşit pe munte să Se roage; şi a înoptat în rugăciune către Dumnezeu.
13Şi când s-a făcut ziuă, a chemat la El pe discipolii Lui, alegând doisprezece dintre ei; pe care i-a numit şi apostoli:
14Pe Simon, pe care l-a numit şi Petru; şi pe Andrei, fratele lui; şi pe Iacob; şi pe Ioan; şi pe Filip; şi pe Bartolomeu;
15şi pe Matei; şi pe Toma; şi pe Iacob al lui Alfeu; şi pe Simon, cel chemat Zelotul;
16şi pe Iuda al lui Iacob; şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut trădător.
17Şi coborând cu ei, a stat pe un loc şes, cu o mulţime multă de discipoli de-ai Lui, şi o mulţime multă a poporului din toată Iudeea, din Ierusalim, şi de pe ţărmul Tirului şi al Sidonului; care au venit să Îl asculte, şi să fie vindecaţi de bolile lor.
18Chiar şi cei chinuiţi de spirite necurate, erau vindecaţi.
19Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El; pentru că ieşea putere din El, şi îi vindeca pe toţi.
20Iar El, ridicând ochii Lui înspre discipolii Lui, a zis: fericiţi sunteţi cei săraci; pentru că al vostru este Regatul lui Dumnezeu.
21Fericiţi sunteţi cei flămânziţi acum; pentru că veţi fi săturaţi. Fericiţi sunteţi cei care plâng acum, pentru că voi veţi râde.
22Fericiţi sunteţi când oamenii au să vă urască, şi când au să vă alunge, şi au să vă ocărască, şi au să scoată numele vostru ca rău; din cauza Fiului Omului.
23Bucuraţi-vă în ziua aceea, şi săltaţi; pentru că, iată! Plata voastră este multă în cer. Pentru că potrivit cu acestea făceau părinţii lor cu profeţii.
24Dar, vai de voi, bogaţilor; pentru că voi aveţi mângâierea voastră!
25Vai de voi, cei fiind sătui acum; pentru că veţi flămânzi! Vai de cei râzând acum; pentru că veţi jeli şi veţi plânge!
26Vai, când toţi oamenii au să vă vorbească de bine! Pentru că potrivit cu acestea făceau părinţii lor cu profeţii falşi.
27Dar Eu vă zic, celor ascultând: iubiţi pe duşmanii voştri; faceţi bine celor ce vă urăsc.
28Binecuvântaţi pe cei blestemându-vă; rugaţi-vă pentru cei asuprindu-vă.
29Celui lovindu-te pe un obraz, oferă-i şi pe celălalt; şi pentru cel luând mantia ta, nu opri nici cămaşa.
30Oricui cerând de la tine, dă-i; iar de la cel luând ale tale, nu le cere înapoi.
31Şi precum vreţi să vă facă oamenii, faceţi-le asemenea.
32Dar dacă iubiţi pe cei iubindu-vă, ce har vă este? Pentru că şi păcătoşii iubesc pe cei iubindu-i.
33Şi dacă faceţi bine la cei făcându-vă bine, ce har vă este? Şi păcătoşii fac aceasta.
34Şi dacă daţi împrumut de la care speraţi să vi-l luaţi, ce har vă este? Şi păcătoşii împrumută păcătoşilor, ca să ia înapoi tot atâtea.
35Voi deci, iubiţi pe duşmanii voştri, şi faceţi bine; şi împrumutaţi, nesperând nimic înapoi. Iar plata voastră va fi multă, şi veţi fii ai Preaînaltului. Pentru că El este generos cu cei nemulţumitori şi răi.
36Faceţi-vă îndurători, după cum Tatăl vostru este îndurător.
37Nu judecaţi, şi nicidecum nu aveţi să fiţi judecaţi; nu condamnaţi, şi nicidecum nu aveţi să fiţi condamnaţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi;
38daţi, şi vi se va da; o măsură bună, îndesată, clătinată, vărsându-se pe deasupra, vă vor da în sânul vostru. Deoarece, cu care măsură măsuraţi, vi se va măsura înapoi.
39Dar El le-a zis şi o parabolă: Poate un orb să conducă pe un orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?
40Nu este discipol mai mare decât învăţătorul lui; dar oricine, fiind deplin instruit, va fi ca învăţătorul lui.
41De ce vezi paiul, cel din ochiul fratelui tău; dar bârna, cea din ochiul tău, nu observi?
42Cum poţi zice fratelui tău: frate, lasă să scot paiul, cel din ochiul tău; nevăzând bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea clar să scoţi paiul, cel din ochiul fratelui tău.
43Pentru că nu este pom bun, făcând rod rău; nici pom rău, făcând rod bun.
44Pentru că fiecare pom, din rodul lui este cunoscut; deoarece nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini.
45Omul bun, din comoara bună al inimii lui, scoate binele; iar cel rău, din cea rea, scoate răul; pentru că din belşugul inimii vorbeşte gura lui.
46Dar de ce Mă chemaţi: Doamne! Doamne! Şi nu faceţi cele ce zic Eu?
47Oricare, venind la Mine, şi auzind cuvintele Mele, şi făcându-le; am să vă arat cui este asemănător.
48Este asemănător unui om zidind o casă; care a săpat şi a adâncit, şi a pus o temelie pe stâncă. Iar făcându-se inundaţie, râul a lovit în casa aceea; dar nu a fost în stare să o clatine, pentru că fusese zidită bine.
49Dar cel auzind, şi nefăcând, este asemănător unui om zidind o casă pe pământ, fără temelie; înspre care a lovit râul, şi îndată a căzut; şi prăbuşirea casei aceea s-a făcut mare.