📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Matei – Capitolul 22
1Răspunzând, Iesus le-a spus iarăşi în parabole, zicând:
2Regatul cerurilor este asemănat cu un om, cu un rege; care a făcut nuntă fiului lui.
3Şi a trimis pe sclavii lui să cheme pe cei chemaţi la nuntă; şi nu au vrut să vină.
4A trimis iarăşi alţi sclavi, zicând: spuneţi celor chemaţi: Iată! Am pregătit prânzul meu; taurii mei şi cele îngrăşate sunt tăiate, şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă!
5Dar ei, nepăsându-le s-au dus, unu la ogorul lui, altul la comerţul lui.
6Iar ceilalţi, prinzând pe sclavii lui; i-au maltratat şi i-au omorât.
7Dar auzind regele, s-a mâniat; şi trimiţând armatele lui a distrus pe ucigaşii aceia, şi a ars cetatea lor.
8Atunci zice sclavilor lui: nunta este gata; dar cei chemaţi nu au fost vrednici.
9Duceţi-vă deci la ieşirile drumurilor; şi pe câţi aveţi să găsiţi, chemaţi-i la nuntă.
10Şi ieşind sclavii aceia pe drumuri, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, atât răi, cât şi buni; şi s-a umplut nunta de comeseni.
11Intrând însă regele să privească pe cei şezând la masă, a văzut acolo un om neîmbrăcat cu veşmânt de nuntă;
12şi îi zice: prietene, cum ai intrat aici neavând veşmânt de nuntă? Iar el a amuţit.
13Atunci, regele a zis servilor: legând ale lui picioare şi mâini, aruncaţi-l în întunericul cel de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
14Pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.
15Atunci, fariseii ducându-se, s-au consfătuit cum să Îl prindă în cuvântare.
16Şi trimit la El pe discipolii lor, cu irodienii, zicând: Învăţătorule! Ştim că eşti adevărat, şi înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr; şi nu Îţi pasă de nici unu, pentru că nu Te uiţi la faţa oamenilor.
17Deci spune-ne, ce Ţi se pare? Este permis a se da impozit cezarului, sau nu?
18Cunoscând însă Iesus răutatea lor, a zis: de ce mă ispitiţi, făţarnicilor?
19Arătaţi-Mi moneda impozitului; iar ei I-au adus un dinar.
20Şi El le zice: a cui este imaginea aceasta şi inscripţia?
21Ei au zis: ale cezarului. Atunci El le zice: daţi deci cezarului, cele ale cezarului; şi lui Dumnezeu, cele ale lui Dumnezeu.
22Şi auzind, s-au mirat; şi lăsându-L, s-au dus.
23În ziua aceea s-au apropiat de El saducheii, spunând că nu este înviere; şi L-au întrebat,
24zicând: Învăţătorule! Moise a zis: Dacă cineva are să moară, neavând copii, se va însura fratele său cu nevasta lui; şi va ridica o sămânţă fratelui său.
25Erau la noi şapte fraţi; şi cel dintâi, însurându-se, a murit, şi neavând urmaşi, a lăsat pe nevasta lui, fratelui său.
26Asemenea şi cel de al doilea, şi cel de al treilea; până la cei şapte.
27Iar în urma tuturor, a murit femeia.
28Deci, la înviere, a cui nevastă va fi dintre cei şapte? Pentru că toţi au avut-o.
29Răspânzând însă, Iesus le-a zis: vă rătăciţi; neştiind scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
30Pentru că la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită; ci sunt ca nişte îngeri în cer.
31Dar despre învierea morţilor, nu aţi citit ce vi s-a spus de către Dumnezeu, zicând:
32Eu sunt Dumnezeul lui Abraam, şi Dumnezeul lui Isac, şi Dumnezeul lui Iacob? El nu este Dumnezeul morţilor, ci al celor vii.
33Ascultând, mulţimile erau mirate de învăţătura Lui.
34Dar fariseii, auzind că i-a amuţit pe saduchei, s-au strâns în acelaşi loc.
35Şi L-a întrebat unu dintre ei, un legist; încercându-L:
36Învăţătorule! Care poruncă este mai mare în lege?
37Iar El i-a zis: Să iubeşti pe Iehova, Dumnezeul Tău în întreagă inimă a ta, şi în întreg sufletul tău, şi în întreagă mintea ta.
38Acesta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă.
39Iar a doua este asemănătoare ei: să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
40În aceste două porunci atârnă legea întreagă şi profeţii.
41Strângându-se dar cei dintre farisei, Iesus i-a întrebat,
42zicând: ce vi se pare despre Christosul? Al cui Fiu este? Ei Îi zic: „al lui David.”
43El le zice: cum deci David, prin Spirit, Îl chemă Domn, zicând:
44„Iehova a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea, până ce am să pun pe duşmanii Tăi un scăunel al picioarelor Tale”.
45Deci, dacă David Îl chemă: Domn; cum este El un fiu al lui?
46Şi nici unu nu Îi putea răspunde un cuvânt; nici nu a mai îndrăznit cineva să Îl mai întrebe din ziua aceea.