📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Matei – Capitolul 26
1Apoi, când a sfârşit Iesus toate cuvintele acestea, a zis discipolilor Lui:
2Ştiţi că după două zile se face Paştele; şi Fiul Omului este dat pentru a fi crucificat.
3Atunci s-au strâns marii preoţi şi cărturarii şi bătrâni poporului în palatul marelui preot, cel zis Caiafa;
4şi s-au sfătuit împreună ca să aresteze pe Iesus cu viclenie, şi să Îl omoare.
5Dar ziceau: nu în sărbătoare, ca să nu se facă tulburare în popor.
6Iar Iesus, fiind în Betania într-o casă a lui Simon cel lepros;
7s-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir tare scump, şi l-a turnat pe capul Lui; El fiind aşezat la masă.
8Dar văzând discipolii Lui, s-au supărat, zicând: Pentru ce pierderea aceasta?
9Pentru că putea fi vândut mirul acesta cu mult, şi să fie dat săracilor.
10Cunoscând însă Iesus, le-a zis: de ce faceţi supărare femeii? Pentru că o lucrare bună a lucrat pentru Mine.
11Iar pe cei săraci totdeauna îi aveţi cu voi; pe Mine însă nu Mă aveţi totdeauna.
12Pentru că, vărsând ea mirul acesta pe corpul Meu, pentru îngroparea Mea a făcut.
13Adevărat vă zic: oriunde are să se predice Evanghelia aceasta în lumea întreagă, se va vorbi şi ceea ce a făcut aceasta; spre amintire de ea.
14Atunci, unu dintre cei doisprezece, cel zis: Iuda Iscarioteanul, ducându-se la marii preoţi,
15a zis: ce vreţi să îmi daţi, şi eu vi-L voi preda? Iar ei i-au stabilit: treizeci de arginţi.
16Şi de atunci, căuta o ocazie bună ca să Îl predea.
17Iar în prima zi a Azimelor, discipolii s-au apropiat de Iesus, zicând: Unde vrei să Îţi pregătim să mănânci Paştele?
18El însă a zis: mergeţi în cetate la oarecare, şi Îi ziceţi: Învăţătorul zice: timpul Meu este aproape; la tine fac Paştele cu discipolii Mei.
19Şi au făcut discipolii cum le poruncise Iesus, şi au pregătit Paştele.
20Făcându-se seară, S-a aşezat la masă cu cei doisprezece.
21Şi mâncând, le-a zis: adevărat vă zic: unu dintre voi mă va trăda.
22Şi fiind ei tare întristaţi, au început să Îi zică fiecare: nu cumva sunt eu, Doamne?
23El însă răspunzând, a zis: cel adâncind mâna cu Mine în castron, acesta Mă va trăda.
24Fiul Omului merge după cum a fost scris despre El; dar vai de omul acela prin care Fiul Omului este trădat. Bine îi era dacă nu se năştea omul acela.
25Răspunzând însă, Iuda, cel trădându-L, a zis: nu cumva sunt eu, Rabi? El îi zice: „tu ai zis”.
26Iar mâncând ei, luând Iesus o pâine, şi binecuvântând, a frânt; şi dând discipolilor, a zis: luaţi, mâncaţi; acesta este corpul Meu.
27Şi luând un potir, şi mulţumind, le-a dat, zicând: beţi din el toţi.
28Pentru că acesta este sângele Meu, al legământului; cel fiind vărsat pentru mulţi, spre iertare a păcatelor.
29Dar vă zic: De acum nicidecum nu am să beau din rodul acesta al viţei; până în ziua aceea, când am să îl beau cu voi, din nou, în Regatul Tatălui Meu.
30Şi cântând o cântare de laudă, au ieşit spre Muntele Măslinilor.
31Atunci Iesus le zice: voi toţi vă veţi poticni de Mine în noaptea aceasta; pentru că a fost scris: „voi bate păstorul şi vor fi împrăştiate oile turmei.”
32Dar după învierea Mea, voi merge înainte de voi în Galileea.
33Răspunzând însă, Petru I-a zis: dacă toţi se vor poticni în Tine, eu niciodată nu mă voi poticni.
34Iesus i-a zis: adevărat îţi zic, în noaptea aceasta, înainte de a cânta un cocoş, Mă vei tăgădui de trei ori.
35Petru Îi zice: şi dacă are să trebuiască să mor eu împreună cu Tine, nicidecum nu te voi tăgădui. Şi toţi discipolii au zis asemenea.
36Atunci Iesus vine cu ei într-un loc zis Ghetsemane, şi zice discipolilor: şedeţi aici; până am să Mă rog, ducându-Mă acolo.
37Şi luând pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei, a început a se întrista şi a se tulbura.
38Atunci le zice: tare întristat este sufletul Meu până la moarte; rămâneţi deci şi vegheaţi cu Mine.
39Şi mergând puţin înainte, S-a proşternut, rugându-Se, şi zicând: Tată al Meu! Dacă este posibil, să treacă de la Mine potirul acesta! Totuşi nu cum vreau Eu, ci după cum vrei Tu.
40Şi vine la discipoli, şi îi găseşte dormind; şi îi zice lui Petru: aşa deci! Nu aţi fost în stare o oră să vegheaţi cu Mine?!
41Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită; pentru că spiritul, într-adevăr, este râvnitor; dar carnea este slabă.
42Ducându-Se iarăşi a doua oară, Se ruga, zicând: Tată al Meu! Dacă nu se poate să treacă aceasta, ca să nu îl beau; atunci facă-se voinţa Ta!
43Şi venind, iarăşi i-a găsit dormind; pentru că ochi lor erau îngreuiaţi.
44Şi lăsându-i iarăşi, ducându-Se, S-a rugat a treia oară; zicând iarăşi acelaşi cuvânt.
45Atunci vine la discipolii Lui, şi le zice: Dormiţi şi vă odihniţi altădată. Iată! S-a apropiat ora, şi Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor.
46Ridicaţi-vă, să mergem! Iată! S-a apropiat cel trădându-Mă.
47Şi încă vorbind El, iată! Iuda unu dintre cei doisprezece, a venit; şi cu el o mulţime multă cu săbii şi bâte, de la marii preoţi şi de la bătrânii poporului.
48Dar cel trădânu-L pe El, le-a dat un semn, zicând: pe care am să Îl sărut, el este; prindeţi-L!
49Şi îndată, apropiindu-se de Iesus, a zis: bucură-Te, Rabi! Şi L-a sărutat.
50Iesus însă, a zis: prietene! Pentru ce eşti prezent aici? Atunci, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iesus, şi L-au prins.
51Şi iată! Unu dintre cei cu Iesus, întinzând mâna, a scos sabia lui; şi lovind pe sclavul marelui preot, a tăiat urechea lui.
52Atunci Iesus îi zice: „întoarce sabia ta în locul ei; pentru că toţi cei luând sabie, prin sabie vor pieri.”
53Sau ţi se pare că nu pot ruga pe Tatăl meu să pună lângă Mine, acum, mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
54Dar cum au să fie împlinite Scripturile care spun că aşa trebuie să se facă?
55În ora aceea, Iesus a zis mulţimilor: ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi bâte, ca să Mă arestaţi? Zilnic şedeam în curtea templului învăţându-i; şi nu M-aţi prins.
56Dar toate acestea s-au făcut, ca să fie împlinite Scripturile profeţilor. Atunci, toţi discipolii, lăsându-L, au fugit.
57Iar cei prinzându-L pe Iesus, L-au adus la Caiafa, marele preot; unde cărturarii şi bătrâni erau strânşi împreună.
58Petru însă Îl urma de departe până la palatul marelui preot; şi intrând înăuntru şedea cu servitorii să vadă sfârşitul.
59Dar marii preoţi şi Sinedriul întreg, căutau vreo mărturie falsă împotriva lui Iesus; ca să Îl omoare.
60Şi apropiindu-se mulţi, totuşi nu au găsit martori falşi. La urmă însă, apropiindu-se doi,
61au zis: Acesta zicea: pot dărâma templul lui Dumnezeu, şi în trei zile să îl zidesc.
62Şi ridicându-se, marele preot I-a zis: nimic nu răspunzi? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?
63Iesus însă, tăcea. Şi marele preot I-a zis: Te pun sub jurământ în faţa Dumnezeului Cel viu, ca să ne spui dacă Tu eşti Christosul, Fiul lui Dumnezeu.
64Iesus îi zice: tu ai spus! Totuşi vă spun: de acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.
65Atunci marele preot şi-a rupt hainele, zicând: a hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată! Acum aţi auzit hula.
66Ce vi se pare? Ei însă, răspunzând au zis: vinovat de moarte este!
67Atunci au scuipat înspre faţa Lui, şi L-au pălmuit; iar alţii L-au bătut cu pumnii,
68zicând: profeţeşte-ne Christoase, cine este cel lovindu-Te?
69Petru însă şedea afară în curte; şi s-a apropiat de el o servitoare, zicând: Şi tu erai cu Iesus Galileeanul!
70Dar el a tăgăduit înaintea tuturor, zicând: nu ştiu ce zici.
71Ieşind însă în portic, l-a văzut alta; şi zice celor de acolo: Acesta era cu Iesus Nazarineanul.
72Şi iarăşi a tăgăduit cu jurământ: nu ştiu omul!
73Iar după puţin, apropiindu-se, cei stând au zis lui Petru: Cu adevărat, şi tu eşti dintre ei; pentru că şi vorbirea ta te face vădit.
74Atunci a început a se blestema şi a jura: Nu ştiu omul! Şi îndată un cocoş a cântat.
75Şi Petru şi-a amintit de cuvântul spus de Iesus: înainte de a cânta un cocoş, Mă vei tăgădui de trei ori. Şi ieşind afară, a plâns cu amar.