📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Matei – Capitolul 24
1Şi ieşind Iesus din curtea templului, a plecat; şi s-au apropiat discipolii Lui, ca să Îi arate clădirile curţii templului.
2El însă, răspunzând, le-a zis: nu vedeţi voi toate acestea? Adevărat vă zic: Nicidecum nu are să fie lăsată aici piatră pe piatră care nu va fi dărâmată.
3Iar şezând El pe Muntele Măslinilor, s-au apropiat de El discipolii, la o parte, zicând: Spune-ne, când vor fi acestea; şi care este semnul prezenţei Tale, şi al sfârşitului epocii?
4Şi răspunzând, Iesus le-a zis: Vedeţi să nu vă înşele cineva.
5Pentru că mulţi vor veni în Numele Meu, zicând: „eu sunt Christosul”; şi pe mulţi îi vor înşela.
6Urmează să auziţi de războaie şi zvonuri de războaie; vedeţi, nu fiţi tulburaţi! Pentru că acestea trebuie să aibă loc; dar încă nu este sfârşitul.
7Pentru că se va ridica naţiune contra naţiune, şi regat contra regat; şi vor fi foamete şi cutremure pe alocuri.
8Dar toate acestea sunt un început de dureri.
9Atunci vă vor da la necaz, şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate naţiunile, din cauza Numelui Meu.
10Şi atunci se vor poticni mulţi; şi se vor trăda unul pe altul, şi se vor urî unul pe altul.
11Şi se vor ridica mulţi profeţi falşi, şi vor înşela pe mulţi.
12Şi prin înmulţirea fărădelegii, se va răci iubirea multora.
13Dar cel răbdând până la sfârşit, acesta va fi salvat.
14Şi va fi predicată Evanghelia aceasta a Regatului pe întreg pământ locuit, spre mărturie tuturor naţiunilor; şi atunci va veni sfârşitul.
15Deci, când aveţi să vedeţi urâciunea pustiirii, cea spusă prin profetul Daniel, stând în loc sfânt; cel citind să înţeleagă;
16atunci cei din Iudeea, să fugă spre munţi.
17Cel deasupra acoperişului, să nu coboare să ia cele din casa lui.
18Şi cel de la câmp, să nu se întoarcă înapoi să ia mantia lui.
19Vai însă de cele însărcinate şi de cele alăptând în zilele acelea.
20Rugaţi-vă dar, ca fuga voastră să nu se facă iarna, nici în sabat.
21Pentru că atunci va fi necaz mare, cum nu s-a făcut de la începutul lumii până acum; şi nici nu se va mai face.
22Şi dacă nu erau scurtate zilele acelea, nu era scăpată nici o carne; dar din cauza celor aleşi, vor fi scurtate zilele acelea.
23Atunci, dacă cineva va zice: „iată aici este Christosul! Sau aici!” Să nu credeţi.
24Pentru că se vor ridica christoşi falşi, şi profeţi falşi, şi vor da semne mari şi minuni; astfel încât să înşele dacă este posibil şi pe cei aleşi.
25Iată! V-am spus dinainte.
26Deci, dacă au să vă zică: iată! Este în deşert; să nu ieşiţi. Iată! Este în cămăruţe; să nu credeţi.
27Pentru că, precum fulgerul iese de la răsărit şi străluceşte până la apus; aşa va fi prezenţa Fiului Omului.
28Oriunde are să fie cadavrul, acolo vor fi strânşi vulturii împreună.
29Îndată însă, după necazul zilelor acelea, soarele va fi întunecat, şi luna nu va da strălucirea ei, şi stelele vor cădea de pe cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.
30Şi atunci se va arăta semnul Fiului Omului în cer; şi atunci se vor jeli toate triburile pământului; şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu glorie multă.
31Şi El va trimite pe îngerii Lui cu sunet mare de trompetă; şi vor strânge pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la margini de ceruri până la celelalte margini ale lor.
32De la smochin însă, învăţaţi parabola: când deja ramura lui se face fragedă, şi dă frunzele; cunoaşteţi că vara este aproape.
33Aşa şi voi; când aveţi să vedeţi toate acestea, să cunoaşteţi că El este aproape; pe la uşi.
34Adevărat vă zic: nicidecum nu are să treacă generaţia aceasta, până au să aibă loc toate acestea.
35Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nicidecum nu au să treacă.
36Dar despre ziua aceea, şi despre ora aceea, nici unu nu ştie; nici îngerii cerurilor, nici Fiul, decât Tatăl singur.
37Pentru că, precum au fost zilele lui Noe, aşa va fi prezenţa Fiului Omului.
38Deoarece, cum erau ei în zilele acelea dinainte de potop, mâncând şi bând, însurându-se şi măritându-se, până în ziua când a intrat Noe în corabie,
39şi nu au cunoscut, până a venit potopul şi i-a luat pe toţi; aşa va fi şi venirea Fiului Omului.
40Atunci doi vor fi în câmp; unu este luat, şi unu este lăsat.
41Două măcinând la moară; una este luată, şi una este lăsată.
42Vegheaţi deci, pentru că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru.
43Aceea însă să cunoaşteţi: că, dacă ştia stăpânul casei în ce strajă vine hoţul; el veghea, şi nu lăsa să fie spartă casa lui.
44De aceea, şi voi fiţi gata; pentru că la ora la care nu vi se pare, Fiul Omului vine!
45Cine este aşadar sclavul credincios şi chibzuit; pe care l-a pus domnul său peste servitorii casei lui; ca să le dea hrana la timp?
46Fericit este sclavul acela; pe care domnul lui, îl va găsi făcând aşa.
47Adevărat vă zic: Peste toate averile lui îl va pune.
48Dar dacă sclavul acela rău, are să zică în inima lui: domnul meu întârzie.
49Şi are să înceapă să bată pe sclavii ceilalţi, să mănânce; dar şi să bea cu beţivii.
50Va veni domnul sclavului acela într-o zi în care nu se aşteaptă şi la o oră pe care nu o cunoaşte;
51şi îl va tăia în două, şi îi va rândui partea lui cu a făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.