📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Matei – Capitolul 21
1Şi când au ajuns spre Ierusalim, şi au venit la Betfaghe, spre Muntele Măslinilor; atunci Iesus a trimis doi discipoli,
2zicându-le: duceţi-vă în satul cel dinaintea voastră, şi îndată veţi găsi o măgăriţă şi un măgăruş cu ea; dezlegându-i, aduceţi-i Mie.
3Şi dacă cineva are să vă zică ceva, spuneţi că Domnul are nevoie de ei; şi îndată îi va trimite.
4Iar aceasta s-a făcut, ca să fie împlinit ce a fost spus prin profetul zicând:
5„Spuneţi fiicei Sionului: Iată! Regele tău vine la tine, blând şi călare pe o măgăriţă şi pe un măgăruş; pe un fiu de animal de povară”.
6Iar discipolii ducându-se, şi făcând după cum le poruncise Iesus,
7au adus măgăriţa şi măgăruşul; şi peste ei, au pus mantiile lor, şi El a şezut deasupra lor.
8Iar o mulţime tare multă a aşternut mantiile lor pe drum; alţii însă tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum.
9Iar mulţimile cele mergând înainte de El, şi cele urmând, strigau, zicând: Osana, Fiului lui David! Binecuvântat este Cel venind în Numele lui Iehova! Osana în înălţimi!
10Şi intrând El în Ierusalim, s-a mişcat toată cetatea, zicând: cine este acesta?
11Iar mulţimile ziceau: acesta este profetul Iesus Cel din Nazaretul Galileii.
12Şi Iesus a intrat în curtea templului şi a scos pe toţi cei vânzând şi cumpărând în curtea templului, şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor vânzând porumbeii;
13şi le zice: A fost scris: „casa Mea va fi chemată casă de rugăciune; dar voi o faceţi peşteră de tâlhari”.
14Şi s-au apropiat de El orbi şi şchiopi în curtea templului; şi i-a vindecat.
15Văzând însă marii preoţi şi cărturarii minunile care le făcea, şi pe copiii cei strigând în curtea templului, zicând: „Osana, Fiul lui David”; s-au supărat tare,
16şi I-au zis: auzi ce zic aceştia? Dar Iesus le zice: Da! Niciodată nu aţi citit că din gura copiilor ai pregătit laudă?
17Şi lăsându-i, a ieşit în afara cetăţii, în Betania; şi a înoptat acolo.
18Iar dis-de-dimineaţă, întorcându-Se înspre cetate, a flămânzit.
19Şi văzând un smochin lângă drum, a venit la el; şi nu a găsit nimic în el, decât numai frunze, şi îi zice: să nu se mai facă rod din tine în etern! Şi îndată smochinul s-a uscat.
20Şi văzând discipolii s-au mirat, zicând: cum s-a uscat imediat smochinul?
21Dar răspunzând, Iesus le-a zis: adevărat vă zic, dacă o să aveţi credinţă şi nu aveţi să vă îndoiţi, veţi face nu numai minunea aceasta a smochinului; ci, chiar dacă aveţi să ziceţi muntelui acesta: ridică-te, şi aruncă-te în mare; se va face.
22Şi toate câte aveţi să cereţi în rugăciune, crezând, veţi primi.
23Şi venind El, şi învăţându-i în curtea templului, s-au apropiat de El, marii preoţi şi bătrânii poporului, zicând: cu ce autoritate faci aceasta?
24Răspunzând însă, Iesus le-a zis: vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt; pe care dacă aveţi să Îmi spuneţi, şi Eu vă voi spune cu ce autoritate fac acestea.
25Botezul lui Ioan, de unde era? Din cer, sau de la oameni? Dar ei cugetau în sine, zicând: dacă avem să zicem, din cer; ne va zice: atunci de ce nu l-aţi crezut?
26Iar dacă avem să zicem: de la oameni; ne temem de mulţime, pentru că toţi îl au pe Ioan ca profet.
27Şi răspunzând lui Iesus, au zis: nu ştim. Şi El le-a zis: nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea.
28Dar ce vi se pare? Un om avea doi fii; şi apropiindu-se de cel dintâi, a zis: fiule! Mergi astăzi de lucrează în via mea.
29El însă, răspunzând, a zis: nu vreau! Dar mai târziu, regretând, s-a dus.
30Apropiindu-se de cel de al doilea, i-a zis la fel. Iar el răspunzând, a zis: eu mă duc Doamne! Şi nu s-a dus.
31Cine dintre cei doi a făcut voinţa tatălui? Ei au zis: cel dintâi! Iesus le zice: adevărat vă zic: vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Regatul lui Dumnezeu.
32Pentru că Ioan a venit la voi pe o cale a dreptăţii, şi nu l-aţi crezut; dar vameşii şi curvele l-au crezut. Voi însă, văzând, nici nu aţi regretat mai târziu; ca să îl credeţi.
33Ascultaţi altă parabolă. Era un om stăpân de casă, care a plantat vie; şi i-a pus împrejur un gard, şi a săpat un teasc în ea, şi a zidit un turn. Şi a arendat-o unor ţărani, şi a plecat din ţară.
34Iar când s-a apropiat timpul roadelor, a trimis pe sclavii lui la ţărani; ca să ia roadele lui.
35Şi luând ţăranii pe sclavii lui; pe unu l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre.
36A trimis pe alţi sclavi, mai mulţi decât cei dintâi; şi le-au făcut la fel.
37Dar la urmă, a trimis la ei pe fiul lui, zicând: vor respecta pe fiul meu.
38Dar ţăranii, văzând pe fiul, au zis între ei: acesta este moştenitorul; veniţi să îl omorâm şi să avem moştenirea lui.
39Şi luându-l, l-au aruncat afară din vie, şi l-au omorât.
40Deci, când vine domnul viei, ce va face ţăranilor aceia?
41Eu zic: pe răi, rău îi va pierde; şi via o va arenda altor ţărani, care îi vor da roadele la timpurile lor.
42Iesus le zice: niciodată nu aţi citit în scripturi: o piatră pe care au respins-o zidarii, aceasta a fost făcută cap de unghi; de la Iehova a fost făcut acesta şi este minunat în ochii noştri.
43De aceea vă zic: va fi luat de la voi Regatul lui Dumnezeu, şi va fi dat unei naţiuni; cea făcând roadele ei.
44Şi cel căzând pe piatra aceasta, va fi sfărmat; iar pe care are să cadă ea, îl va spulbera.
45Şi auzind marii preoţi şi fariseii parabolele Lui, au cunoscut că despre ei vorbeşte.
46Şi căutând să Îl prindă, s-au temut de mulţime; pentru că Îl aveau ca pe un profet.