📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Matei – Capitolul 25
1Atunci Regatul cerurilor va fi asemănat cu zece fecioare; care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui.
2Însă cinci dintre ele erau nechibzuite, şi cinci chibzuite.
3Cele nechibzuite, luând candelele lor, nu au luat cu ele ulei;
4dar cele chibzuite au luat ulei în vase, cu candelele lor.
5Întârziind însă mirele, au aţipit toate; şi dormeau.
6Dar la miez de noapte s-a făcut strigare: „iată mirele! Ieşiţi în întâmpinare!”
7Atunci s-au ridicat toate fecioarele acelea, şi au pregătit candelele lor.
8Iar cele nechibzuite au zis celor chibzuite: daţi-ne din uleiul vostru; deoarece candelele noastre sunt stinse.
9Dar cele chibzuite au răspuns, zicând: Nu! Nu cumva să nu ne ajungă nouă şi vouă. Mai degrabă duceţi-vă la cei vânzând, şi cumpăraţi-vă.
10Iar fiind ele duse să cumpere, a venit mirele; şi cele pregătite au intrat cu el în sala de nuntă, şi uşa a fost încuiată.
11Dar mai târziu, vin şi fecioarele celelalte, zicând: Doamne! Doamne! Deschide-ne!
12El însă, răspunzând, a zis: adevărat vă zic: nu vă ştiu!
13Vegheaţi deci; pentru că nu ştiţi ziua, nici ora.
14Pentru că este ca un om, care plecând din ţară, a chemat pe sclavii lui şi le-a predat averile sale.
15Şi unuia i-a dat cinci talanţi, iar altuia doi, iar altuia unu; fiecăruia după puterea lui; şi a plecat îndată.
16Ducându-se cel primind cinci talanţi, a lucrat cu ei; şi a câştigat alţi cinci.
17La fel, cel cu cei doi; a câştigat alţi doi.
18Dar cel primind unu, ducându-se, a săpat în pământ, şi a ascuns argintul domnului său.
19După mult timp însă, vine domnul sclavilor aceia; şi face socoteală cu ei.
20Şi apropiindu-se cel primind cei cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne! Cinci talanţi mi-ai dat; iată! Alţi cinci talanţi am câştigat.
21Domnul lui i-a zis: bine sclavule bun şi credincios! Peste puţine ai fost credincios, peste multe te voi pune; intră în bucuria domnului tău.
22Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi, a zis: Doamne! Doi talanţi mi-ai dat; iată! Alţi doi talanţi am câştigat.
23Domnul lui i-a zis: bine sclavule bun şi credincios! Peste puţine ai fost credincios, peste multe te voi pune; intră în bucuria domnului tău.
24Dar apropiindu-se şi cel primind un talant, a zis: Doamne! Te-am cunoscut că eşti om aspru; secerând unde nu ai semănat, şi strângând de unde nu ai vânturat.
25Şi fiind înfricoşat, ducându-mă, am ascuns talantul tău în pământ. Iată, ai pe cel al tău.
26Răspunzând însă, domnul lui i-a zis: sclavule rău şi leneş! Ştiai că secer unde nu am semănat, şi strâng de unde nu am vânturat?
27Trebuia deci, tu să fi dat arginţii mei schimbătorilor de bani; şi venind, eu primeam înapoi ce este al meu cu dobândă.
28Luaţi deci de la el talantul, şi daţi-l celui având cei zece talanţi.
29Pentru că oricui având, i se va da, şi va fi îmbelşugat; dar celui neavând, şi ceea ce are va fi luat de la el.
30Şi pe sclavul cel netrebnic, aruncaţi-l în întunericul cel de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
31Când are să vină Fiul Omului în gloria Lui, şi toţi îngerii cu El; atunci va şedea pe un tron al gloriei Lui.
32Şi vor fi strânse înaintea Lui toate naţiunile; şi va despărţi pe unii de alţii precum păstorul desparte oile de capre.
33Şi va pune, deoparte, oile la dreapta Lui; de altă parte, caprele la stânga.
34Atunci Regele va zice celor de la dreapta Lui: Veniţi, cei binecuvântaţi de Tatăl Meu; moşteniţi Regatul pregătit vouă de la întemeierea lumii.
35Pentru că am flămânzit, şi Mi-aţi dat să mănânc; am însetat, şi Mi-aţi dat să beau; eram străin, şi M-aţi luat la voi;
36gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi M-aţi vizitat; eram în închisoare, şi aţi venit la Mine.
37Atunci Îi vor răspunde cei drepţi, zicând: Doamne! Când Te-am văzut flămânzit, şi Te-am hrănit? Sau însetat, şi Ţi-am dat să bei?
38Şi când Te-am văzut străin, şi Te-am luat la noi? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat?
39Sau când Te-am văzut îmbolnăvit, sau în închisoare; şi am venit la Tine?
40Şi răspunzând, Regele le va zice: Adevărat vă zic: Pe cât aţi făcut unuia dintre fraţii aceştia ai Mei mai mici, Mie Mi-aţi făcut.
41Atunci va zice şi celor de la stânga: duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel etern; cel pregătit Diavolului şi îngerilor lui.
42Pentru că am flămânzit, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; am însetat, şi nu Mi-aţi dat să beau;
43Eram străin, şi nu M-aţi luat la voi; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav, şi nu M-aţi vizitat.
44Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne! Când Te-am văzut flămânzit, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în închisoare; şi nu Ţi-am servit Ţie?
45Atunci El le va răspunde, zicând: adevărat vă zic: cât nu aţi făcut unuia dintre aceştia mai mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.
46Şi aceştia se vor duce în pedeapsă eternă; dar cei drepţi, în viaţă eternă.