📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Luca – Capitolul 22
1Dar se apropia sărbătoarea Azimelor, cea fiind zisă Paştele.
2Iar marii preoţi şi cărturarii căutau aceasta: cum să Îl omoare; pentru că se temeau de popor.
3Dar Satan a intrat în Iuda, cel chemat Iscariot; fiind din numărul celor doisprezece.
4Şi ducându-se, a vorbit împreună cu marii preoţi şi cu ofiţerii, aceasta: cum să Îl predea lor.
5Şi ei s-au bucurat şi au convenit să îi dea argint.
6Iar el a promis; şi căuta un timp potrivit să Îl predea lor, fără mulţime.
7Dar a venit ziua Azimelor în care trebuia sacrificat Paştele.
8Şi El a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: ducându-vă, pregătiţi-ne Paştele, ca să mâncăm.
9Dar ei I-au zis: unde vrei să pregătim?
10Iar El le-a zis: iată! Intrând voi în cetate se va întâlni cu voi un om, ducând un ulcior cu apă; urmaţi-i în casa în care intră.
11Şi veţi zice stăpânului casei: Învăţătorul îţi zice: unde este camera de oaspeţi, unde să mănânc Paştele cu discipolii Mei?
12Şi acela vă va arăta o cameră de sus mare, aşternută; acolo pregătiţi.
13Iar ducându-se, au găsit după cum le zisese El; şi au pregătit Paştele.
14Şi când s-a făcut ora, a şezut la masă; şi discipolii împreună cu El.
15Şi a zis către ei: cu dorinţă am dorit să mănânc Paştele acesta cu voi, înainte de suferinţa Mea;
16pentru că vă zic: nicidecum nu am să îl mai mănânc, până când are să fie împlinit în Regatul lui Dumnezeu.
17Şi luând un potir, mulţumind, a zis: luaţi acesta şi împărţiţi-l între voi;
18pentru că vă zic: nicidecum nu am să mai beau din rodul viţei, până ce are să vină Regatul lui Dumnezeu.
19Şi luând o pâine, mulţumind, a frânt; şi le-a dat, zicând: acesta este corpul Meu, cel dându-se pentru voi; faceţi aceasta spre amintirea Mea.
20La fel şi potirul, după cină, zicând: potirul acesta este legământul nou, în sângele Meu; cel vărsându-se pentru voi.
21Totuşi, iată! Mâna celui trădându-Mă, este cu Mine; pe masă.
22Pentru că Fiul Omului se duce potrivit cu ce a fost stabilit; totuşi, vai de omul acela prin care este trădat.
23Iar ei au început să se întrebe între ei, aceasta: cine dintre ei ar fi cel urmând să facă aceasta?
24Dar s-a făcut şi o ceartă între ei, aceasta: cine dintre ei este considerat a fi mai mare?
25El însă le-a zis: regii naţiunilor domnesc asupra lor, şi cei având autoritate asupra lor sunt chemaţi binefăcători.
26Voi însă nu fiţi aşa; şi cel mai mare între voi, să fie ca cel mai tânăr; şi cel conducând, ca cel servind.
27Pentru că, cine este mai mare; cel şezând la masă, sau cel servind? Oare nu cel şezând la masă? Iar Eu sunt în mijlocul vostru ca Cel servind.
28Voi însă sunteţi cei rămânând mereu cu Mine în încercările Mele.
29Şi Eu vă rânduiesc un Regat, după cum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu;
30ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, în Regatul Meu; şi să şedeţi pe tronuri, judecând pe cele douăsprezece triburi ale lui Israel.
31Iar Domnul a zis: Simon! Simon! Iată! Satan a cerut să vă cearnă ca grâul.
32Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu cadă credinţa ta; şi tu, cândva, întorcându-te, să întăreşti pe fraţii tăi.
33Iar el I-a zis: Doamne! Cu Tine sunt gata să mă duc şi în închisoare şi la moarte.
34Iar El a zis: Petre! Îţi zic: nu va cânta astăzi un cocoş, până Mă vei tăgădui de trei ori că Mă ştii.
35Apoi le-a zis: când v-am trimis fără pungă şi traistă şi sandale aţi avut lipsă de ceva? Iar ei au zis: De nici una.
36Iar El le-a zis: dar acum cel având o pungă, să o ia; de asemenea şi o traistă; şi cel neavând sabie, să vând mantia lui, şi să cumpere.
37Pentru că vă zic: aceasta, ce a fost scris, trebuie să fie împlinit în Mine: Şi a fost socotit cu nişte nelegiuiţi; pentru că şi ce este despre Mine, are împlinire.
38Iar ei au zis: Doamne! Iată aici două săbii. El însă le-a zis: destul este!
39Şi ieşind, S-a dus, după obicei, spre Muntele Măslinilor; iar Lui I-au urmat şi discipolii.
40Iar ajungând la acel loc, le-a zis: rugaţi-vă, ca să nu intraţi în încercare.
41Şi El S-a depărtat de ei, cam o aruncare de piatră; şi îngenunchind, Se ruga,
42zicând: Tată! Dacă vrei, dă la o parte potirul acesta de la Mine; totuşi, nu voinţa Mea, ci cea a Ta să se facă.
43Dar a fost văzut cu El un înger de-al cerului, întărindu-L.
44Şi făcându-Se în agonie, Se ruga mai stăruitor; şi sudoarea Lui, se făcea ca nişte picături de sânge, căzând pe pământ.
45Şi ridicându-Se de la rugăciune, venind către discipoli, i-a găsit dormind de întristare.
46Şi le-a zis: de ce dormiţi? Sculându-vă, rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită.
47Încă vorbind El, iată! O mulţime; şi cel zis Iuda, unu dintre cei doisprezece, mergea înaintea lor;
48şi s-a apropiat de Iesus, ca să Îl sărute. Iesus însă i-a zis: Iuda! Cu o sărutare trădezi pe Fiul Omului?
49Dar văzând cei din jurul Lui ce are să fie, au zis: Doamne! Să lovim cu sabie?!
50Şi unu, cineva dintre ei, a lovit pe sclavul marelui preot; şi a tăiat urechea lui cea dreaptă.
51Răspunzând însă, Iesus a zis: Lăsaţi! Până la aceasta! Şi atingând urechea, l-a vindecat.
52Iesus a zis însă către cei veniţi asupra Lui; mari preoţi, şi ofiţeri, şi bătrâni: aţi ieşit ca asupra unui tâlhar, cu săbii şi cu bâte?
53Zilnic fiind Eu cu voi în curtea templului, nu aţi întins mâinile asupra Mea; dar aceasta este ora voastră, şi autoritatea întunericului.
54Iar ei arestându-L, L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru însă urma de departe.
55Dar aprinzând un foc în mijlocul curţii, şi aşezându-se ei împreună; Petru s-a aşezat în mijlocul lor.
56Văzându-l însă o servitoare şezând la lumină, şi privind spre el, a zis: şi acesta era cu El.
57Dar Petru a tăgăduit, zicând: femeie, nu Îl ştiu!
58Şi după puţin, altcineva văzându-l, a zis: şi tu eşti dintre ei. Dar Petru a zis: omule, nu sunt!
59Şi trecând cam o oră, un altul insista, zicând: într-adevăr, şi acesta era cu El; pentru că şi el este galileean.
60Petru însă a zis: omule, nu ştiu ceea ce zici! Şi îndată, încă vorbind el, a cântat un cocoş.
61Şi întorcându-Se, Domnul S-a uitat la Petru; şi Petru şi-a reamintit de cuvântul Domnului, cum i-a zis: înainte de a cânta astăzi un cocoş, Mă vei tăgădui de trei ori.
62Şi ieşind afară, a plâns amar.
63Şi bărbaţii, cei ţinându-L, Îl batjocoreau, bătându-L.
64Şi acoperindu-L Îl întrebau, zicând: profeţeşte, cine este cel lovindu-Te?
65Şi alte multe, hulind, ziceau împotriva Lui.
66Şi făcându-se ziuă, s-a strâns împreună bătrânimea poporului, mari preoţi, precum şi cărturari; şi L-au adus înapoi în Sinedriul lor, zicând:
67Dacă eşti Christosul, spune-ne! Iar El le-a zis: dacă am să vă spun, nicidecum nu aveţi să Mă credeţi;
68Iar dacă am să vă întreb, nicidecum nu aveţi să răspundeţi.
69Dar, de acum Fiul Omului va fi aşezat la dreapta puterii lui Dumnezeu.
70Iar toţi au zis: deci tu eşti Fiul lui Dumnezeu? El însă zicea către ei: voi ziceţi că Eu sunt.
71Dar ei au zis: de ce mai avem nevoie de mărturie? Pentru că noi am auzit din gura Lui.