📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Matei – Capitolul 19
1Apoi, când a sfârşit Iesus cuvintele acestea, a trecut din Galileea; şi a venit în hotarele Iudeii de dincolo de Iordan.
2L-au urmat mulţimi multe; şi i-a vindecat acolo.
3Şi s-au apropiat de El fariseii; încercându-L şi zicând: este permis omului să lase nevasta lui pentru orice motiv?
4Iar El, răspunzând, a zis: nu aţi citit, căci Creatorul, de la început i-a făcut bărbat şi femeie?
5Şi a zis: din cauza aceasta va lăsa omul pe tatăl şi pe mama, şi se va alipi de nevasta lui; şi cei doi vor fi într-o singură carne.
6Aşa că nu mai sunt doi, ci o carne; deci ceea ce Dumnezeu a unit, un om să nu despartă.
7Ei Îi zic: dar de ce a poruncit Moise să i se dea carte de despărţire şi să o lase?
8El le zice: pentru că Moise, din cauza împietririi inimilor voastre, v-a permis să lăsaţi nevestele voastre; dar la început nu a fost aşa.
9Eu însă vă zic: care are să lase nevasta lui, nu pe motiv de curvie, şi se însoară cu alta; comite adulter.
10Discipolii Lui Îi zic: dacă aşa este cazul omului cu nevasta, nu este de folos să se însoare.
11Dar El le-a zis: nu toţi admit cuvântul acesta; ci cei cărora le-a fost dat.
12Pentru că sunt eunuci, care din pântecele mamei au fost născuţi aşa; şi sunt eunuci, care au fost făcuţi eunuci de către oameni; şi sunt eunuci, care ei s-au făcut eunuci, pentru Regatul cerurilor. Cel putând admite, să admită!
13Atunci I-au fost aduşi copilaşi, ca să pună mâinile peste ei şi să se roage; dar discipolii îi certau.
14Iesus însă a zis: lăsaţi copilaşii, şi nu îi opriţi să vină la mine; pentru că a celor ca aceştia este Regatul cerurilor.
15Şi punând mâinile peste ei, a plecat de acolo.
16Şi iată! Apropiindu-se unu de El, a zis: Învăţătorule! Ce bine să fac ca să am viaţă eternă?
17Dar El i-a zis: de ce Mă întrebi despre ce este bun? Unu este Cel Bun. Iar dacă vrei să intri în viaţă, respectă poruncile.
18El Îi zice: care? Iar Iesus i-a zis: să nu ucizi; să nu comiţi adulter; să nu furi; să nu mărturiseşti fals;
19Onorează pe tatăl şi pe mama; şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
20Tânărul Îi zice: toate acestea le-am păzit, ce îmi mai lipseşte?
21Iesus i-a zis: dacă vrei să fi perfect, mergi, vinde averile tale, şi dă celor săraci; şi vei avea comoară în ceruri. Şi vino, urmează-Mi!
22Auzind însă tânărul cuvântul, s-a dus întristat; pentru că avea multe avuţii.
23Iar Iesus a zis discipolilor Lui: adevărat vă zic, un bogat cu greu va intra în Regatul cerurilor.
24Iarăşi vă zic: mai uşor este să intre o cămilă printr-o ureche de ac, decât un bogat în Regatul lui Dumnezeu.
25Auzind discipolii, erau miraţi tare mult, zicând: atunci, cine poate fi salvat?
26Dar Iesus, privindu-i, le-a zis: la oameni aceasta este imposibil; dar la Dumnezeu, toate sunt posibile.
27Atunci răspunzând, Petru I-a zis: iată! Noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat; ce va fi atunci cu noi?
28Iesus însă le-a zis: adevărat vă zic, voi, cei urmându-Mi; la regenerare, când Fiul Omului are să şadă pe tronul gloriei Lui, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri; judecând pe cele douăsprezece triburi ale lui Israel.
29Şi oricine, care a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau ogoare, pentru Numele Meu; va primi de o sută de ori mai mult, şi va moşteni viaţă eternă.
30Dar mulţi dintâi, vor fi în urmă; şi din urmă, întâi.