📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Matei – Capitolul 18
1În ora aceea discipolii s-au apropiat de Iesus, zicând: Cine este aşadar cel mai mare în Regatul cerurilor?
2Şi chemând la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor,
3Şi a zis: adevărat vă zic: dacă nu aveţi să vă întoarceţi, şi nu aveţi să vă faceţi ca şi copilaşii, nicidecum nu aveţi să intraţi în Regatul cerurilor.
4De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş, va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor.
5Şi care are să primească un copilaş ca acesta în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte.
6Dar care are să facă să se poticnească pe unu dintre micuţii aceştia, cei crezând în Mine; îi este de folos ca să fie atârnată o piatră de moară în jurul gâtului lui, şi să fie înecat în adâncul mării.
7Vai lumii, din cauza ocaziilor de poticnire; pentru că este necesar să vină ocaziile de poticnire. Totuşi, vai de omul prin care vine ocazia de poticnire.
8Deci, dacă mâna ta sau piciorul tău te face să te poticneşti, taie-le, şi aruncă-le de la tine. Mai bine îţi este să intri în viaţă ciung sau şchiop; decât, având două mâini sau două picioare, să fi aruncat în focul cel etern.
9Şi dacă ochiul tău te face să te poticneşti, scoate-l, şi aruncă-l de la tine. Mai bine îţi este să intri în viaţă cu un ochi; decât, având doi ochi, să fii aruncat în gheena focului.
10Vedeţi, să nu dispreţuiţi pe unu dintre micuţi aceştia; pentru că vă spun, că îngerii lor în ceruri văd totdeauna faţa Tatălui Meu Cel ce este în ceruri.
11(v. 11 - text apocrif)
12Ce vi se pare? Dacă un om o să aibă o sută de oi, şi are să se rătăcească una dintre ele; nu va lăsa pe cele nouăzeci şi nouă pe munte, şi ducându-se, o caută pe cea rătăcită?
13Şi dacă ar fi să o găsească, adevărat vă spun că se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci şi nouă; cele nefiind rătăcite.
14Tot aşa, nu este o voinţă înaintea Tatălui vostru Cel ce este în ceruri, ca să piară unu dintre micuţii aceştia.
15Iar dacă are să păcătuiască fratele tău, mergi şi dovedeşte-i vina între tine şi el singur. Dacă are să asculte de tine ai câştigat pe fratele tău.
16Dar, dacă nu are să te asculte, ia cu tine încă unu sau doi; ca pe gură de doi martori sau de trei să fie stabilit orice cuvânt.
17Iar dacă are să refuze să asculte de ei, spune adunării; dacă însă şi de adunare are să refuze să asculte, să fie pentru tine precum este păgânul şi vameşul.
18Adevărat vă zic: oricâte aveţi să legaţi pe pământ, vor fi legate în cer; şi oricâte aveţi să dezlegaţi pe pământ vor fi dezlegate în ceruri.
19Iarăşi; adevărat vă zic: dacă doi dintre voi au să fie de acord pe pământ pentru orice înfăptuire pe care au să o ceară, li se va face de către Tatăl Cel ce este în ceruri.
20Pentru că unde sunt doi sau trei adunaţi pentru Numele Meu, acolo sunt Eu în mijlocul lor.
21Atunci, apropiindu-se Petru, I-a zis: Doamne, de câte ori va păcătui fratele meu împotriva mea, şi îi voi ierta lui? Până de şapte ori?
22Iesus îi zice: nu îţi zic până de şapte ori; ci până de şaptezeci de ori şapte.
23De aceea, Regatul cerurilor este asemănat cu un om, cu un rege care a vrut să se socotească cu sclavii lui.
24Începând el să socotească, a fost adus un îndatorat lui cu zece mii de talanţi.
25El însă, neavând să restituie; domnul lui a poruncit să fie vândut el şi nevasta şi copilaşii şi toate câte are, şi să restituie.
26Proşternându-se deci, sclavul i s-a închinat, zicând: Doamne, fi îndelung-răbdător cu mine; şi ţi le voi restitui pe toate.
27Înduioşându-se domnul sclavului acela, l-a lăsat; şi i-a iertat datoria.
28Dar ieşind sclavul acela, a găsit pe unu dintre ceilalţi sclavi, care îi datora o sută de dinari; şi apucându-l, îl sugruma, zicând: restituie orice îmi datorezi!
29Proşternându-se deci sclavul, îl ruga, zicând: Fi îndelung-răbdător cu mine şi am să îţi restitui.
30Dar el nu a vrut; ci ducându-se, l-a aruncat în închisoare, până are să restituie ce este dator.
31Văzând deci ceilalţi sclavi cele făcute, s-au întristat tare mult; şi venind, au relatat domnului lor toate cele făcute.
32Atunci, chemându-l, domnul lui îi zice: Sclav rău! Toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat.
33Nu trebuia şi tu să miluieşti pe acel sclav, precum te-am miluit şi eu?
34Şi mâniindu-se, domnul lui l-a predat chinuitorilor; până ce are să restituie tot ce este dator.
35Aşa şi Tatăl Meu Cel ceresc vă va face vouă; dacă nu aveţi să iertaţi din inimile voastre, fiecare, fratelui lui.