📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Matei – Capitolul 13
1În ziua aceea, ieşind Iesus din casă, şedea lângă mare.
2Şi s-au strâns la El mulţimi multe; aşa că S-a suit în corabie, să Se aşeze; şi toată mulţimea stătea pe ţărm.
3Şi le-a vorbit multe în parabole, zicând: Iată! Semănătorul a ieşit să semene.
4Şi semănând el, unele au căzut lângă drum; şi venind păsările, le-au mâncat.
5Iar altele au căzut pe locurile pietroase, unde nu aveau pământ mult; şi îndată au răsărit, pentru că nu aveau adâncime de pământ.
6Dar, răsărind soare, au fost pârjolite; şi pentru că nu aveau rădăcină, au fost uscate.
7Iar altele au căzut peste spini; şi spinii au crescut şi le-au înăbuşit.
8Altele însă, au căzut pe pământul cel bun; şi au dat rod: unele o sută, iar altele şaizeci, iar altele treizeci.
9Cel având urechi, să audă!
10Şi apropiindu-se discipolii, I-au zis: De ce vorbeşti în parabole?
11Iar El, răspunzând, le-a zis: vouă v-a fost dat să cunoaşteţi misterele Regatului cerurilor, dar acelora nu le-a fost dat.
12Deoarece, care are, acestuia îi va fi dat, şi va fi făcut îmbelşugat; iar care nu are, şi ceea ce are va fi luat de la el.
13De aceea le vorbesc în parabole; pentru că văzând, nu văd, şi auzind, nu aud, nici nu înţeleg.
14Şi cu ei este împlinită profeţia lui Isaia, cea zicând: „cu auz veţi auzi, şi nicidecum nu aveţi să înţelegeţi; şi văzând, veţi vedea, şi nicidecum nu aveţi să pricepeţi;
15pentru că inima poporului acesta s-a împietrit, şi cu urechile au auzit greu, şi au închis ochii lor; ca nu cumva să vadă cu ochii, şi să audă cu urechile, şi să înţeleagă cu inima, şi să se întoarcă, şi să îi vindec”.
16Dar fericiţi sunt ochii voştri, pentru că văd; şi urechile voastre, pentru că aud.
17Pentru că, adevărat vă zic: mulţi profeţi şi drepţi au dorit să vadă cele ce vedeţi voi, şi nu au văzut; şi să audă cele ce auziţi, şi nu au auzit.
18Voi deci, ascultaţi parabola semănătorului.
19Oricine, auzind cuvântul Regatului, dar nepricepând; vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Acesta este: cel semănat lângă drum.
20Iar cea semănată pe locurile pietroase, este aceasta: cel auzind cuvântul şi primindu-l îndată cu bucurie,
21dar nu are rădăcină în sine, ci este vremelnic; iar făcându-se necaz sau persecuţie din cauza cuvântului, îndată se poticneşte.
22Iar cea semănată între spini, este aceasta: cel auzind cuvântul; dar grija epocii şi amăgirea bogăţiei, înăbuşă cuvântul şi se face neroditor.
23Dar cea semănată pe pământul bun, este aceasta: cel auzind cuvântul, şi pricepând; care deci aduce roadă: careva chiar o sută, iar careva şaizeci, iar careva treizeci.
24O altă parabolă le-a pus înainte, zicând: Regatul cerurilor este asemănat cu un om semănând sămânţă bună în ogorul lui.
25Dar oamenii dormind, a venit duşmanul lui şi a semănat zizanii în mijlocul grâului; şi s-a dus.
26Când a răsărit însă grâul şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi zizania.
27Apropiindu-se însă sclavii stăpânului casei i-au zis: Doamne, nu ai semănat sămânţă bună în ogorul tău? De unde are deci zizanie?
28Dar el le-a zis: Un om duşmănos a făcut acesta. Iar ei îi zic: vrei deci, ducându-ne, să le culegem?
29El însă, zice: nu! Nu cumva, culegând zizaniile, să dezrădăcinaţi grâul împreună cu ele.
30Lăsaţi să crească împreună amândouă până la seceriş; şi, la timpul secerişului, voi zice secerătorilor: culegeţi întâi zizaniile şi legaţi-le în snopi, ca să fie arse; iar grâul adunaţi-l în depozitul meu.
31O altă parabolă le-a pus înainte, zicând: Regatul cerurilor este asemănător unui grăunte de muştar; pe care luându-l un om, l-a semănat în ogorul lui.
32Acesta este mai mic decât toate seminţele; dar, când are să crească, este mai mare decât legumele, şi se face arbore; încât păsările cerului au să vină şi au să se cuibărească în ramurile lui.
33O altă parabolă le-a vorbit: Regatul cerurilor este asemănător unei plămădeli, pe care, luând-o o femeie, a ascuns-o în trei măsuri de făină, până când a fost dospită toată.
34Toate acestea Iesus le-a vorbit mulţimilor în parabole; şi fără parabolă nu le vorbea nimic;
35ca să fie împlinit ce a fost spus prin profetul, zicând: „voi deschide gura Mea în parabole; voi spune cele ascunse de la întemeiere”.
36Atunci, lăsând mulţimile, a venit în casă; şi discipolii Lui s-au apropiat de El, zicând: explică-ne parabola zizaniei ogorului.
37Iar El, răspunzând, a zis: Cel semănând sămânţa bună, este Fiul Omului.
38Ogorul însă, este lumea; iar sămânţa bună, aceştia sunt fiii Regatului, dar zizaniile sunt fiii celui rău;
39iar duşmanul cel semănându-le, este Diavolul. Secerişul însă, este sfârşitul epocii, iar secerătorii sunt îngeri.
40Deci, precum sunt culese zizaniile şi sunt arse în foc, aşa va fi la sfârşitul epocii.
41Fiul Omului va trimite pe îngerii Lui; şi ei vor culege din Regatul Lui toate motivele de poticnire, şi pe cei practicând nelegiuirea.
42Şi îi vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
43Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Regatul Tatălui lor. Cel având urechi, să audă!
44Regatul cerurilor este asemănător unei comori ascunse într-un ogor, pe care găsindu-l un om, l-a ascuns; şi de bucuria lui, merge şi vinde toate câte are, şi cumpără ogorul acela.
45Iarăşi: Regatul cerurilor este asemănător unui comerciant, căutând perle frumoase;
46iar găsind o perlă de mare preţ, ducându-se, a vândut toate câte avea, şi a cumpărat-o.
47Iarăşi: Regatul cerurilor este asemănător năvodului aruncat în mare, şi aducând din orice soi.
48Care când a fost umplut, trăgându-l pe ţărm, şi aşezându-se, au adunat pe cei buni în vase; iar pe cei stricaţi, i-au aruncat afară.
49Aşa va fi la sfârşitul epocii: Îngerii vor ieşi şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi,
50şi îi vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
51Aţi înţeles toate acestea? Ei I-au zis: Da!.
52Iar El le-a zis: De aceea, orice cărturar, fiind făcut discipol pentru Regatul cerurilor, este asemănător unui om, stăpân al casei, care scoate din comoara lui, lucruri noi şi vechi.
53Apoi, când a sfârşit Iesus parabolele acestea, a plecat de acolo.
54Şi venind în patria Lui, îi învăţa în sinagoga lor; aşa că ei erau miraţi, şi ziceau: De unde Îi este înţelepciunea aceasta şi lucrările puternice.
55Nu este Acesta Fiul tâmplarului? Nu se zice la mama Lui: Maria? Şi fraţii Lui: Iacob, şi Iosif, şi Simon, şi Iuda?
56Şi surorile Lui, nu sunt toate cu noi? De unde Îi sunt deci toate acestea?
57Şi se poticneau în El. Dar Iesus le-a zis: nu este profet neonorat, decât în patria şi în casa lui.
58Şi nu a făcut acolo lucrări puternice multe, din cauza necredinţei lor.