📖 Biblie Online (SCC)

Capitole:

Psalmii – Capitolul 42

1Cum doreşte cerbul izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
2Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu. Când voi veni şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?
3Lacrimile mele au fost pâinea mea zi şi noapte, când mi se zicea toată ziua: „Unde este Dumnezeul tău?“
4Îmi aminteam de acestea şi-mi vărsam sufletul în mine: cum mergeam cu mulţimea, cum înaintam împreună cu ei, cu strigăt de bucurie şi de laudă, până la casa lui Dumnezeu, o mulţime în sărbătoare.
5Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi eşti frământat înăuntrul meu? Pune-ţi speranţa în Dumnezeu, pentru că iarăşi Îl voi lăuda: faţa Sa este salvarea.
6Dumnezeul meu, sufletul meu este mâhnit înăuntrul meu, de aceea îmi amintesc de Tine din ţara Iordanului şi din Hermon, din muntele Miţear.
7Un adânc cheamă un alt adânc, la vuietul căderilor Tale de apă; toate valurile Tale şi talazurile Tale au trecut peste mine.
8Ziua, Iehova va porunci bunătatea Sa; şi noaptea, cântarea Lui va fi cu mine, o rugăciune către Dumnezeul vieţii mele.
9Voi spune către Dumnezeu, stânca mea: „Pentru ce m-ai uitat? Pentru ce umblu în jale din cauza apăsării dușmanului?“
10Ca o zdrobire în oasele mele este batjocura adversarilor mei, când îmi spun toată ziua: „Unde este Dumnezeul tău?“
11Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi de ce eşti frământat înăuntrul meu? Pune-ţi speranţa în Dumnezeu, pentru că iarăşi Îl voi lăuda. El este salvarea feţei mele şi Dumnezeul meu.