📖 Biblie Online (SCC)

Capitole:

Psalmii – Capitolul 35

1Ceartă-Te Tu, Iehova, cu cei care se ceartă cu mine; luptă-Te Tu cu cei care se luptă cu mine!
2Ia pavăza şi scutul şi ridică-Te în ajutorul meu.
3Întinde suliţa şi închide calea înaintea celor care mă urmăresc! Spune sufletului meu: „Eu sunt salvarea ta“.
4Ruşinaţi şi înfruntaţi să fie cei care-mi caută viaţa; să fie daţi înapoi şi încurcaţi cei care plănuiesc nenorocirea mea.
5Să fie ca pleava înaintea vântului şi Îngerul lui Iehova să-i alunge.
6Calea să le fie întunecoasă şi alunecoasă şi Îngerul lui Iehova să-i urmărească!
7Pentru că fără temei au pregătit în ascuns o cursă pentru mine, fără motiv au săpat o groapă pentru sufletul meu.
8O distrugere să vină peste el pe neaşteptate şi cursa lui, pe care a ascuns-o, să-l prindă: să cadă în ea spre distrugere.
9Şi sufletul meu se va veseli în Iehova, se va bucura de salvarea Lui.
10Toate oasele mele vor spune: „Iehova, cine este ca Tine, care-l scapi pe cel întristat de cel care este mai puternic decât el, da, pe cel întristat şi pe cel sărac de cel care îl jefuieşte?“
11Martori violenţi se ridică, mă întreabă ce nu ştiu.
12Îmi întorc rău pentru bine; sufletul meu este părăsit.
13Iar eu, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu sac, îmi smeream sufletul în post şi rugăciunea mea se întorcea în sânul meu.
14M-am purtat ca şi cu prietenul meu, ca şi cu fratele meu; m-am plecat trist, ca unul care-şi jeleşte mama.
15Dar, la poticnirea mea, ei s-au bucurat şi s-au adunat; defăimătorii s-au strâns împotriva mea şi eu n-am ştiut. M-au sfâşiat şi nu au încetat;
16ca nişte făţarnici batjocoritori la ospeţe, au scrâşnit din dinţi împotriva mea.
17Doamne, până când vei privi? Scapă-mi sufletul din distrugerile lor, pe singurul de leii tineri!
18Îţi voi aduce mulţumiri în adunarea cea mare, Te voi lăuda în mijlocul unui popor mare.
19Să nu se bucure de mine cei care pe nedrept îmi sunt duşmani, să nu-şi facă semne cu ochiul cei care mă urăsc fără temei!
20Pentru că ei nu vorbesc de pace; ci cugetă înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi ai ţării.
21Şi şi-au deschis larg gura împotriva mea; au spus: „Ha, ha! Ochiul nostru a văzut!“
22Tu ai văzut, Iehova! Nu tăcea; Doamne, nu Te depărta de mine!
23Trezeşte-Te şi ridică-Te, ca să-mi faci dreptate, Dumnezeu şi Domnul meu, ca să mă aperi!
24Judecă-mă după dreptatea Ta, Iehova, Dumnezeul meu; şi să nu se bucure ei de mine!
25Să nu zică în inima lor: „Aha, ce doream!“ Să nu spună: „L-am înghiţit!“
26Să fie toţi ruşinaţi şi înfruntaţi, cei care se bucură de nenorocirea mea. Să fie acoperiţi de ruşine şi ocară cei care se înalţă cu mândrie împotriva mea!
27Să strige de bucurie şi să se veselească cei care găsesc plăcere în dreptatea mea şi să zică neîncetat: „Mărit să fie Iehova, care Îşi găseşte plăcerea în pacea servitorului Său!“
28Şi limba mea va vorbi despre dreptatea Ta, lauda Ta, toată ziua.