📖 Biblie Online (SCC)

Capitole:

Psalmii – Capitolul 39

1Am zis: „Îmi voi păzi căile, ca să nu păcătuiesc cu limba mea: voi pune frâu gurii mele cât timp este cel rău înaintea mea“.
2Am fost mut, în tăcere; am tăcut când era vorba de bine; şi durerea mea a crescut.
3Inima mea ardea înăuntrul meu; în cugetarea mea s-a aprins focul, am vorbit cu limba mea:
4„Iehova, fă-mi cunoscut sfârşitul meu şi cât este măsura zilelor mele; fă-mă să ştiu cât de trecător sunt“.
5Iată, Tu mi-ai dat zile cât un lat de mână şi durata vieţii mele este ca nimic înaintea Ta; în adevăr, orice om care stă în picioare este numai o suflare.
6În adevăr, omul umblă ca o umbră; în adevăr, se frământă în zadar, îngrămădeşte bunuri şi nu ştie cine le va strânge.
7Şi acum, ce aştept eu, Iehova? Speranţa mea este în Tine.
8Scapă-mă de toate nelegiuirile mele; nu mă lăsa batjocurii nebunului.
9Am rămas mut, nu mi-am deschis gura, pentru că Tu ai făcut aceasta.
10Depărtează lovitura Ta de la mine. Sunt mistuit de loviturile mâinii Tale.
11Când îl pedepseşti pe om, mustrându-l din cauza nelegiuirii, faci să dispară frumuseţea lui precum molia; în adevăr, orice om este numai o suflare.
12Ascultă-mi rugăciunea, Iehova, şi pleacă urechea la strigătul meu. Nu fi surd la lacrimile mele, pentru că sunt un străin, un pribeag înaintea Ta, ca toţi părinţii mei.
13Abate-Ţi privirile de la mine şi îmi voi regăsi puterea înainte de a mă duce şi să nu mai fiu.