📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Romani – Capitolul 9
1Eu spun un adevăr în Christos, nu mint; conştiinţa mea mărturisind împreună cu mine în Spirit Sfânt;
2că îmi este o mare întristare şi o neîncetată durere în inima mea.
3pentru că doream să fiu un blestemat, despărţit de Christos, pentru fraţii mei, neamul meu după carne;
4care sunt israeliţi, ale cărora sunt înfierea, şi gloria, şi legămintele, şi darea legii, şi serviciul sacru, şi promisiunile,
5ai cărora sunt patriarhii, şi din care este Christosul după carne. Dumnezeu Cel fiind peste toţi, fie binecuvântat în epoci. Amen!
6Dar nu este ca şi cum a căzut cuvântul lui Dumnezeu; pentru că nu toţi cei din Israel, aceştia sunt Israel;
7nici nu sunt toţi copii, pentru că sunt sămânţă ai lui Abraam; ci: În Isac ţi se va chema o sămânţă.
8Adică: nu copiii cărnii sunt copii ai lui Dumnezeu; ci, copiii promisiunii sunt consideraţi sămânţă.
9Deoarece cuvântul promisiunii este acesta: „pe timpul acesta voi veni, şi Sara va avea un fiu.”
10Dar nu numai aceasta; ci, şi Rebeca, fiind însărcinată de la unu, de la Isac, tatăl nostru.
11Pentru că, încă nefiind ei născuţi, nici făptuind ceva bine sau rău; ca planul lui Dumnezeu potrivit alegerii, să rămână nu din fapte, ci de la Cel chemând;
12i s-a zis ei: „cel mai mare va servi ca sclav celui mai mic.”
13după cum a fost scris: „pe Iacob l-am iubit, dar pe Esau l-am urât.”
14Deci ce vom zice? Nu este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum!
15Pentru că lui Moise, El îi zice: „voi milui, pe care îl miluiesc; şi Mă voi îndura, de care Mă îndur.”
16Astfel deci, alegerea nu depinde de cel vrând, nici de cel alergând; ci, de Dumnezeu Cel miluind.
17Pentru că scriptura zice lui faraon: „chiar pentru aceasta te-am ridicat; ca să arăt în tine puterea Mea, şi ca să fie vestit Numele Meu în tot pământul.”
18Aşadar, El miluieşte pe care vrea, dar împietreşte pe care vrea.
19Deci îmi vei zice: Atunci de ce mă mai acuză? Pentru că cine stă împotriva voinţei Lui?
20O, omule! Dar cine eşti tu, cel răspunzând înapoi lui Dumnezeu? Oare modelul va zice modelatorului: de ce m-ai făcut aşa?
21Sau olarul, nu are autoritate peste lut; din aceeaşi frământătură să facă fie un vas pentru onoare, fie altul pentru dezonoare?
22Dar dacă Dumnezeu, vrând să Îşi arate mânia, şi să facă cunoscută puterea Lui, a suportat cu multă îndelungă răbdare nişte vase ale mâniei, întocmite pentru pieire;
23şi ca să facă cunoscută bogăţia gloriei Lui peste nişte vase ale milei, pe care le-a pregătit dinainte pentru glorie?
24Adică pe noi, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre naţiuni;
25precum zice şi în Osea: „voi chema popor al Meu, pe nepoporul Meu; şi iubită, pe cea neiubită.”
26Şi va fi: În locul unde li s-a spus: „nu voi sunteţi poporul Meu”; acolo vor fi chemaţi: „fii ai Dumnezeului Cel viu.”
27Iar Isaia strigă despre Israel: „dacă numărul fiilor lui Israel are să fie ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi salvată.
28Pentru că Iehova va înfăptui Cuvântul pe pământ, complet şi grabnic.”
29Şi după cum a zis dinainte Isaia: „dacă Iehova Sabaot nu ne lăsa o sămânţă, eram făcuţi ca Sodoma şi eram asemănaţi cu Gomora.”
30Deci ce vom zice? Naţiunile cele neurmărind o dreptate, au obţinut dreptatea; dar, o dreptate ce este prin credinţă.
31Iar Israel, urmârind o lege a dreptăţii, nu a ajuns la legea aceasta.
32De ce? Pentru că nu au urmărit-o prin credinţă; ci, ca prin fapte. Ei s-au poticnit de piatra de pocticnire;
33după cum a fost scris: „iată! Pun în Sion o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere; şi cel crezând în El, nu va fi făcut de ruşine.”