📖 Biblie Online (SCC)

1Zic deci: A lepădat Dumnezeu pe poporul Lui? Nicidecum! Pentru că şi eu sunt israelit, dintr-o sămânţă al lui Abraam, din tribul lui Beniamin.

2Dumnezeu nu a lepădat pe poporul Lui, pe care l-a cunoscut dinainte. Sau nu ştiţi ce zice scriptura despre Ilie? Cum se plânge lui Dumnezeu împotriva lui Israel?

3„Iehova! Pe profeţii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au dărâmat; şi eu am fost lăsat singur, şi ei caută sufletul meu.”

4Dar ce îi spune răspunsul divin? Am păstrat pentru Mine şapte mii de bărbaţi, care nu au îndoit genunchiul înaintea lui Baal.

5Aşa şi în timpul de acum, s-a făcut o rămăşiţă potrivit unei alegeri a harului.

6Dar dacă este prin har, nu mai este prin fapte; deoarece atunci harul, nu mai este har.

7Deci ce? Ceea ce caută Israel, aceasta nu a obţinut; dar aleşii au obţinut, iar ceilalţi au fost împietriţi;

8după cum a fost scris: „Dumnezeu le-a dat un Spirit pentru a nu auzi; până în ziua de astăzi.”

9Şi David zice: „masa lor să se facă un laţ, şi o cursă, şi o piedică, şi o răsplată pentru ei.

10Să se întunece ochii lor, pentru a nu vedea; şi încovaie-le spatele lor, pentru totdeauna.”

11Zic deci: S-au poticnit ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin greşeala lor, este salvarea naţiunilor; pentru a-i întărâta la gelozie.

12Dacă însă, greşeala lor este o bogăţie a lumii, şi împuţinarea lor o bogăţie a naţiunilor; cu cât mai mult, plinătatea primirii lor?

13Pentru că, vă spun vouă, naţiunilor: În cât eu sunt deci apostol al naţiunilor, glorific serviciul meu;

14poate cumva am să întărât la gelozie: carnea mea şi să salvez pe unii dintre ei.

15Pentru că, dacă lepădarea lor, este o împăcare a lumii; ce va fi primirea lor, decât viaţă dintre morţi?

16Iar dacă pârga este sfântă, este şi aluatul; şi dacă rădăcina este sfântă, sunt şi ramurile.

17Dar dacă unele dintre ramuri au fost rupte; iar tu, fiind măslin sălbatic ai fost altoit în ele şi ai fost făcut împreună-părtaş al rădăcinii şi grăsimii măslinului;

18nu te lăuda către ramuri. Iar dacă te lauzi, nu tu porţi rădăcina; ci, rădăcina pe tine.

19Vei zice deci: Au fost rupte ramurile, ca să fiu altoit eu.

20Bine! Au fost rupte din cauza necredinţei; dar tu stai prin credinţă. Nu gândi lucruri înalte, ci teme-te.

21Pentru că dacă Dumnezeu nu a cruţat ramurile naturale, nici pe tine nu te va cruţa.

22Iată deci, o bunătate şi o asprime a lui Dumnezeu; o asprime peste cei căzuţi, însă o bunătate peste tine, dacă rămâi în bunătate, altfel şi tu vei fi tăiat.

23Dar şi aceia, dacă nu rămân în necredinţă, vor fi altoiţi; pentru că Dumnezeu este puternic să îi altoiască iarăşi.

24Pentru că dacă tu ai fost tăiat din măslinul sălbatic natural, şi contrar naturii, ai fost altoit în măslinul bun; cu cât mai mult acestea, cele naturale, vor fi altoite în măslinul lor.

25Pentru că nu vreau să nu cunoaşteţi voi, fraţilor, misterul acesta; ca să nu fiţi înţelepţi în sinea voastră: lui Israel i s-a făcut împietrire în parte, până are să intre plinătatea naţiunilor.

26Şi astfel tot Israelul va fi salvat; după cum a fost scris: „Izbăvitorul va veni din Sion, El va îndepărta neevlavia de la Iacob;

27căci acesta este legământul Meu cu ei, când am să îndepărtez păcatele lor.”

28Într-adevăr, în privinţa Evangheliei, ei sunt duşmani din cauza voastră; dar în privinţa alegerii, sunt iubiţi, din cauza părinţilor.

29Pentru că darurile harului şi chemarea lui Dumnezeu, sunt fără regrete.

30Pentru că, precum voi odinioară nu aţi ascultat de Dumnezeu, iar acum aţi fost miluiţi din cauza neascultării acestora;

31aşa şi aceştia, nu au ascultat acum de mila către voi, ca să fie şi ei acum miluiţi.

32Pentru că Dumnezeu i-a închis pe toţi împreună în neascultare, ca să îi miluiască pe toţi.

33O, adânc de bogăţii, şi de înţelepciune, şi de cunoştinţă a lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui; şi de, de neînţelese sunt căile Lui!

34Pentru că, cine a cunocut gândul lui Iehova? Sau cine a fost făcut sfătuitorul Lui?

35Sau cine I-a dat dinainte, şi să i se redea?

36Pentru că din El, şi prin El, şi pentru El sunt toate. Lui fie-I gloria în epoci! Amen.