📖 Biblie Online (SCC)

1Deci ce vom zice că a găsit Abraam, strămoşul nostru după carne?

2Pentru că, dacă Abraam a fost îndreptăţit din fapte, are laudă; dar nu către Dumnezeu.

3Pentru că, ce zice Scriptura? Iar Abraam a crezut lui Dumnezeu şi i s-a considerat pentru îndreptăţire.

4Dar celui lucrând, plata lui nu este considerată ca un har, ci ca o datorie.

5Iar celui nelucrând, dar crezând în Cel îndreptăţind pe cel neevlavios, credinţa lui este considerată pentru îndreptăţire.

6După cum şi David spune despre fericirea omului căruia Dumnezeu îi consideră o îndreptăţire fără fapte:

7Fericiţi sunt cei cărora li s-au iertat nelegiuirile, şi cărora li s-au acoperit păcatele!

8Fericit este bărbatul căruia Iehova nicidecum nu are să îi considere păcatul!

9Deci fericirea aceasta este pentru circumcizie? Pentru că zicem: credinţa i-a fost considerată lui Abraam pentru îndreptăţire.

10Deci cum a fost considerată? Fiind el în circumcizie, sau în necircumcizie? Nu în circumcizie, ci în necircumcizie.

11Şi a primit un semn, cel al circumciziei; ca sigiliu al îndreptăţirii credinţei cea din necircumcizie; pentru a fi el tată al tuturor credincioşilor din necircumcizie, pentru a li se considera şi lor îndreptăţirea;

12şi tată al circumciziei, nu numai al celor din circumcizie; ci şi al celor urmând pe urmele credinţei tatălui nostru Abraam, fiind el în necircumcizie.

13Pentru că nu prin lege i s-a dat lui Abraam sau seminţiei lui promisiunea ca el să fie moştenitor al lumii; ci, prin îndreptăţirea credinţei.

14Pentru că, dacă cei din lege sunt moştenitori, credinţa a fost zădărnicită, şi promisiunea a fost desfiinţată.

15Pentru că legea lucrează: mânie; dar unde nu este lege, nu este călcare de lege.

16De aceea promisiunea este din credinţă ca să fie după har, pentru a fi sigură promisiunea pentru toată sămânţa, nu numai pentru cea din lege; ci, şi pentru cea dintr-o credinţă ca a lui Abraam, care este tată al nostru al tuturor,

17după cum a fost scris: „te-am rânduit tată al multor naţiuni.” Un tată înaintea lui Dumnezeu în care a crezut; Cel făcând vii pe cei morţi, şi chemând cele nefiind, ca şi fiind.

18Care contrar speranţei, a crezut cu speranţă pentru a se face el un tată al multor naţiuni, potrivit cu ceea ce a fost spus: Aşa va fi sămânţa ta.

19Şi neslăbind în credinţă, a privit corpul lui neputincios; fiind cam de o sută de ani; şi la sterpiciunea pântecelui Sarei.

20Dar de promisiunea lui Dumnezeu nu s-a îndoit în necredinţă; ci, a fost întărit în credinţă; dând glorie lui Dumnezeu,

21şi fiind deplin încredinţat că ceea ce El a promis, este în stare şi să facă.

22De aceea lui i-a fost considerată pentru îndreptăţire.

23Dar nu numai din cauza lui este scris că i-a fost considerată;

24ci, şi din cauza noastră, cărora urmează să ne fie considerată, nouă celor crezând în Cel înviind dintre morţi pe Iesus, Domnul nostru;

25care a fost dat pentru păcătuirile noastre, şi a fost înviat pentru îndreptăţirea noastră.