📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Marcu – Capitolul 9
1Apoi, le-a zis: adevărat vă zic, sunt unii dintre cei stând aici, care nicidecum nu au să guste moarte, până au să vadă Regatul lui Dumnezeu venind în putere.
2După şase zile, Iesus ia cu El pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan, şi îi duce pe un munte înalt, singuri la o parte; şi a fost transformat înaintea lor;
3şi mantiile Lui s-au făcut strălucitoare, tare albe, ca o zăpadă; aşa cum un înălbitor pe pământ nu poate înălbi astfel.
4Şi li s-au arătat Ilie împreună cu Moise; şi convorbeau cu Iesus.
5Şi răspunzând, Petru zice lui Iesus: Rabbi! Bine este să fim noi aici, şi să facem trei colibe: Ţie una, lui Moise una, şi lui Ilie una.
6Pentru că nu ştia ce să răspundă, fiindcă se făcuseră înfricoşaţi.
7Apoi, s-a făcut un nor, umbrindu-i; şi din nor s-a făcut o voce: Acesta este Fiul Meu Cel iubit; ascultaţi de El!
8Şi deodată, privind în jur, nu au mai văzut pe nici unu cu ei; decât pe Iesus singur.
9Şi coborându-se ei de pe munte, le-a poruncit, ca să nu relateze nici unuia cele ce au văzut; decât când Fiul Omului are să învie dintre morţi.
10Şi ei au păstrat cuvântul pentru ei, cercetând împreună ce este învierea dintre morţi;
11şi L-au întrebat, zicând: de ce zic cărturarii că Ilie trebuie să vină întâi?
12Dar El le-a zis: Ilie, într-adevăr, venind întâi, restabileşte toate; şi precum a fost scris despre Fiul Omului, aşa are să sufere multe şi să fie dispreţuit şi el.
13Eu însă vă spun că Ilie a şi venit, şi i-au făcut câte au vrut; după cum a fost scris despre el.
14Apoi, venind către discipoli, au văzut o mulţime multă în jurul lor; şi pe cărturari discutând cu ei.
15Şi îndată, toată mulţimea văzându-L, a fost mirată; şi alergând la El, L-au salutat.
16Iar El a întrebat: ce discutaţi cu ei?
17Dar unu din mulţime, i-a răspuns: Învăţătorule! Am adus la Tine pe fiul meu, având un spirit mut.
18Şi oriunde are să îl apuce, îl trânteşte, şi spumează, şi scrâşneşte dinţii, şi se înţepeneşte; şi am zis discipolilor Tăi, ca să îl scoată, dar nu au fost în stare.
19El însă răspunzându-le, zice: o generaţie necredincioasă! Până când voi fi la voi? Până când vă voi suporta? Aduceţi-l la Mine!
20Iar ei, l-au adus la El; şi văzându-L, spiritul îndată l-a scuturat, şi căzând pe pământ, a fost zvârcolit, spumând.
21Şi El l-a întrebat pe tatăl lui: cât timp este de când i s-a făcut aceasta? Iar el a zis: din copilărie;
22şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă, ca să îl ucidă. Dar dacă ai să poţi ceva, ajută-ne; înduioşându-Te de noi.
23Iesus însă, i-a zis: dacă ai să poţi crede aceasta, toate sunt posibile celui crezând.
24Îndată tatăl copilului strigând, a zis: cred, ajută necredinţei mele!
25Văzând însă Iesus că năvăleşte mulţimea, a certat spiritul cel necurat, zicându-i: „spiritule mut şi surd! Eu îţi poruncesc: ieşi din el; şi să nu mai intri în el!”
26Şi, strigând şi scuturându-l mult, a ieşit; şi el s-a făcut ca un mort; încât cei mulţi ziceau că a murit.
27Dar Iesus, apucându-l de mână, l-a ridicat; şi el s-a sculat.
28Apoi, intrând El în casă, discipolii Lui L-au întrebat la o parte: de ce noi nu am putut să îl scoatem?
29Şi El le-a zis: Soiul acesta prin nimic nu poate ieşi, decât prin rugăciune şi post.
30Apoi, ieşind de acolo, s-au dus prin Galileea; însă El nu vroia ca să ştie cineva.
31Pentru că învăţa pe discipolii Lui şi le zicea: Fiul Omului este dat în mâinile oamenilor, şi ei Îl vor omorî; şi omorât fiind, după trei zile va învia.
32Dar ei nu înţelegeau cuvântul, şi se temeau să Îl întrebe.
33Apoi, au venit în Capernaum; şi fiind într-o casă, i-a întrebat: ce aţi discutat pe drum?
34Iar ei tăceau, pentru că pe drum au discutat între ei că cine este mai mare.
35Apoi, aşezându-Se, a chemat pe cei doisprezece, şi le zice: dacă vrea cineva să fie întâi, va fi în urma tuturor şi servitor al tuturor.
36Şi luând un copilaş, l-a pus în mijlocul lor; şi, luându-l în braţe, le-a zis:
37Care are să primească pe unu dintre copilaşii ca aceştia, în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; iar care Mă va fi primit, nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel trimiţându-Mă.
38Ioan I-a zis: Învăţătorule! Noi am văzut pe cineva scoţând demoni în Numele Tău, şi l-am oprit; pentru că nu ne urma nouă.
39Dar Iesus a zis: nu îl opriţi! Pentru că nu este nici unu, care va face o lucrare puternică în Numele Meu, şi curând să Mă poată vorbi de rău.
40Deoarece, care nu este împotriva noastră, este pentru noi.
41Deoarece, care are să vă dea un potir cu apă în nume că sunteţi ai lui Christos; adevărat vă zic: nicidecum nu are să se piardă plata lui.
42Şi care are să facă pe unu dintre micuţii aceştia cei crezând, să se poticnească; mult mai bine îi este dacă este pusă o piatră de moară în jurul gâtului lui, şi era aruncat în mare.
43Şi dacă te face să te poticneşti mâna ta, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decât având cele două mâini, să te duci în gheena, în focul cel nestins;
44(v. 44 - text apocrif)
45Şi dacă piciorul tău te face să te poticneşti, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât având cele două picioare, să fi aruncat în gheena,
46(v. 46 - text apocrif)
47Dacă ochiul tău te face să te poticneşti, scoate-l, este mai bine pentru tine să intri cu un ochi în Regatul lui Dumnezeu, decât având doi ochi, să fi aruncat în gheena;
48unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.
49Pentru că fiecare va fi sărat cu foc; şi fiecare sacrificiu va fi sărat cu sare.
50Sarea este bună; dar dacă sarea se face nesărată, cu ce o veţi drege? Să aveţi sare în sine; şi fiţi în pace unii cu alţii.