📖 Biblie Online (SCC)

1Iar după două zile era Paştele şi Azimele; şi marii preoţi şi cărturarii căutau, cum, prinzându-L cu vicleşug, să Îl omoare.

2Pentru că ziceau: nu în sărbătoare; nu cumva să fie o tulburare a poporului.

3Şi fiind El în Betania, în casa lui Simon leprosul, aşezat la masa lui; a venit o femeie având un vas de alabastru cu mir de nard autentic, de multă valoare; şi spărgând vasul de alabastrul, a turnat pe capul Lui.

4Dar erau unii supăraţi în sine; şi ziceau: pentru ce s-a făcut pierderea aceasta de mir?

5Pentru că mirul acesta putea fi vândut cu peste trei sute de dinari, şi să fie daţi săracilor. Şi erau revoltaţi pe ea.

6Dar Iesus a zis: lăsaţi-o! De ce îi faceţi supărare? Ea a lucrat o lucrare bună către Mine.

7Pentru că, totdeauna pe cei săraci îi aveţi cu voi, şi când vreţi le puteţi totdeauna face bine; dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.

8Ea a făcut ceea ce a putut; a venit dinainte să miruie corpul Meu spre îngropare.

9Dar adevărat vă zic: oriunde are să fie predicată Evanghelia aceasta în lumea întreagă, se va vorbi şi ce a făcut ea; spre amintire de ea.

10Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la marii preoţi, ca să Îl predea lor.

11Iar ei auzind, s-au bucurat, şi au promis să îi dea arginţi; şi el căuta cum L-ar preda la timp potrivit.

12Iar în ziua dintâi a Azimelor, când sacrificau Paştele, discipolii Lui I-au zis: unde vrei, ducându-ne, să pregătim ca să mănânci Paştele?

13Şi El trimite doi dintre discipolii Lui, şi le zice: mergeţi în cetate, şi se va întâlni cu voi un om ducând un ulcior cu apă; urmaţi-i lui.

14Şi unde are să intre el, spuneţi stăpânului casei, că Învăţătorul zice: unde este camera Mea de oaspeţi, unde să mănânc Paştele cu discipolii Mei?

15Şi el vă va arăta o cameră de sus, mare, aşternută gata; şi acolo pregătiţi pentru noi.

16Discipolii au ieşit şi au venit în cetate; şi au găsit după cum le zise El; şi au pregătit Paştele.

17Apoi, făcându-se seară, vine cu cei doisprezece.

18Şi şezând ei la masă şi mâncând, Iesus a zis: adevărat vă zic: unu dintre voi Mă va trăda; cel mâncând cu Mine.

19Ei au început să fie întristaţi, şi să Îi zică unu câte unu: nu cumva sunt eu?

20Dar El le-a zis: unu dintre cei doisprezece; cel adâncind cu Mine în aceeaşi castron.

21Pentru că Fiul Omului merge după cum a fost scris despre El; dar vai de omul acela prin care Fiul Omului este trădat!

22Şi mâncând ei, luând Iesus o pâine, şi binecuvântând, a frânt; şi le-a dat şi a zis: luaţi! Acesta este corpul Meu.

23Şi luând un potir, mulţumind; le-a dat şi au băut toţi din el.

24Apoi le-a zis: acesta este sângele Meu, al legământului; cel vărsat pentru mulţi.

25Adevărat vă zic: nicidecum nu am să mai beau din rodul viţei, până în ziua aceea când am să îl beau nou în Regatul lui Dumnezeu.

26Şi cântând o cântare de laudă, au ieşit spre Muntele Măslinilor.

27Apoi Iesus le zice: toţi vă veţi poticni, pentru că a fost scris: „voi bate păstorul şi oile vor fi împrăştiate”.

28Dar după învierea Mea, voi merge înainte de voi în Galileea.

29Iar Petru I-a zis: şi dacă toţi vor fi poticniţi, însă eu nu.

30Iesus însă, îi zice: adevărat îţi zic: astăzi, în noaptea aceasta, înainte de a cânta de două ori un cocoş, tu Mă vei tăgădui de trei ori.

31Dar el vorbeşte mai apăsat: dacă are să trebuiască să mor eu cu Tine, nicidecum nu Te voi tăgădui; şi toţi ziceau la fel.

32Şi au venit într-un loc, numele căruia este Ghetsemane; şi zice discipolilor Lui: aşezaţi-vă aici până am să Mă rog.

33Apoi, a luat cu El pe Petru, şi pe Iacob, şi pe Ioan; şi a început să fie înspăimântat şi să fie tare tulburat.

34Şi le zice: tare întristat este sufletul Meu până la moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi.

35Şi mergând puţin înainte, a căzut la pământ, şi Se ruga; ca, dacă este posibil, să treacă de la El aceea oră.

36Şi zicea: Abba! Tată! Toate Îţi sunt posibile, dă la o parte de la Mine potirul; dar nu ce vreau Eu, ci ce vrei Tu.

37Apoi, vine şi îi găseşte dormind; şi zice lui Petru: Simone, dormi? Nu ai fost în stare o oră să veghezi?

38Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu intraţi în încercare; pentru că spiritul este desigur râvnitor, dar carnea este slabă.

39Şi ducându-Se iarăşi, s-a rugat; zicând acelaşi cuvânt.

40Şi venind, i-a găsit iarăşi dormind; pentru că ochii lor erau îngreuiaţi, şi nu ştiau ce să răspundă.

41Apoi, vine a treia oară, şi le zice: dormiţi şi vă odihniţi altădată. Este destul! A venit ora; iată! Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor.

42Ridicaţi-vă, să mergem! Iată! S-a apropiat cel trădându-Mă!

43Şi îndată, încă vorbind El, soseşte Iuda, unu dintre cei doisprezece; şi cu el o mulţime cu săbii şi cu bâte de la marii preoţi şi de la cărturari şi de la bătrâni.

44Dar cel trădându-L, le dăduse un semn, zicând: pe care am să Îl sărut, El este; prindeţi-L şi aduceţi-L sub pază.

45Şi venind, apropiindu-se îndată de El, zice: Rabbi! Şi L-a sărutat.

46Iar ei, au pus mâinile pe El, şi L-au prins.

47Dar unu dintre cei stând aproape, scoţând sabia, a lovit pe sclavul marelui preot, şi i-a tăiat urechea.

48Şi răspunzând, Iesus le-a zis: aţi ieşit ca la un tâlhar, cu săbii şi bâte; ca să Mă arestaţi?

49În fiecare zi eram la voi în curtea templului, învăţând, şi nu M-aţi prins; ca să fie împlinite scripturile.

50Şi lăsându-L, toţi au fugit.

51Dar Îl însoţea cineva, un tânăr, îmbrăcat cu giulgiu pe corpul gol; şi ei l-au prins.

52Iar el, lăsând giulgiul de pe el, a fugit gol.

53Apoi, L-au dus pe Iesus la marele preot; şi se adună la el toţi marii preoţi şi bătrânii şi cărturarii.

54Şi Petru L-a urmat de departe, până în curtea palatului marelui preot; şi era aşezat împreună cu servitorii, încălzindu-se la foc.

55Iar marii preoţi şi întreg Sinedriul căutau vreo mărturie împotriva lui Iesus, ca să Îl omoare; dar nu găseau.

56Pentru că mulţi mărturiseau fals împotriva Lui, însă mărturiile nu erau la fel.

57Şi unii, ridicându-se, mărturiseau fals împotriva Lui, zicând:

58Noi L-am auzit zicând: „Eu voi dărâma templu acesta, cel făcut de mâini; şi în trei zile voi construi altul, nefăcut de mâini.”

59Şi nici aşa nu era la fel mărturia lor.

60Şi ridicându-se în mijloc, marele preot a întrebat pe Iesus, zicând: nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?

61Dar El tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăşi, şi Îi zice: Tu eşti Christosul, Fiul Celui Binecuvântat?

62Iesus însă a zis: Eu sunt! Şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta puterii, şi venind pe norii cerului.

63Dar marele preot, rupând hainele lui, zice: ce nevoie mai avem de martori?

64Aţi auzit hula! Ce vi se pare? Iar ei toţi L-au condamnat a fi vinovat de moarte.

65Şi au început unii să Îl scuipe, şi să Îi acopere faţa, şi să Îl bată cu pumnii, şi să Îi zică: profeţeşte! Iar servitorii L-au luat să Îl pălmuiască.

66Şi fiind Petru jos în curte, vine una dintre servitoarele marelui preot;

67şi văzând pe Petru încălzindu-se, privind la el, îi zice: şi tu erai cu Nazarineanul, cu Iesus!

68Dar el a tăgăduit, zicând: nici nu ştiu, nici nu înţeleg ce spui. Şi a ieşit în portic; şi a cântat un cocoş.

69Iar servitoarea văzându-l, a început iarăşi să zică celor stând acolo: acesta este dintre ei.

70El însă, iarăşi a tăgăduit. Iar după puţin timp, cei stând acolo au zis iarăşi lui Petru: cu adevărat eşti dintre ei; pentru că eşti şi galileean.

71Dar El a început să blesteme şi să jure: „nu ştiu pe omul acesta de care vorbiţi.”

72Şi îndată a cântat un cocoş a doua oară; iar Petru şi-a amintit cuvântul cum i-a zis Iesus: „înainte de a cânta un cocoş de două ori, Mă vei tăgădui de trei ori.” Şi cugetând, plângea.