📖 Biblie Online (SCC)

1Apoi, ridicându-Se de acolo, merge în ţinuturile Iudeii, şi dincolo de Iordan. Şi iarăşi se strâng mulţimi la El; şi precum îi obişnuise, iarăşi îi învăţa.

2Şi apropiindu-se, nişte farisei L-au întrebat, încercându-L: este permis bărbatului să lase nevasta?

3Iar El, răspunzând, le-a zis: ce v-a poruncit Moise?

4Dar ei au zis: Moise a permis să scrie o carte de despărţire, şi să o lase.

5Iar Iesus le-a zis: din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porunca acesta.

6Dar de la început de creaţie, Dumnezeu i-a făcut bărbat şi femeie.

7Din cauza aceasta va lăsa un om pe tatăl lui şi pe mama şi se va alipi de nevasta lui.

8Şi cei doi vor fi într-o carne; aşa că nu mai sunt doi, ci o carne.

9Deci, ceea ce a unit Dumnezeu, un om să nu despartă!

10Apoi, în casă, discipolii L-au întrebat iarăşi despre aceasta.

11Şi El le zice: care are să lase nevasta lui, şi are să se însoare cu alta; comite adulter faţă de ea.

12Iar dacă ea, lăsând bărbatul ei, se mărită cu altul; comite adulter.

13Şi aduceau copilaşii la El, ca să se atingă de ei, dar discipolii îi certau pe cei aducându-i.

14Iar Iesus văzând, S-a supărat şi le-a zis: lăsaţi copilaşii să vină la Mine, nu îi opriţi; pentru că Regatul lui Dumnezeu este al unora ca aceştia.

15Adevărat vă zic: care nu are să primească Regatul lui Dumnezeu ca un copilaş, nicidecum nu are să intre în el.

16Şi luându-i în braţe, i-a binecuvântat; punând mâinile peste ei.

17Apoi, ieşind El înspre drum, alergând unu la El, îngenunchind, L-a întrebat: Învăţătorule bun! Ce să fac ca să moştenesc viaţă eternă?

18Iar Iesus i-a zis: De ce Îmi zici: bun? Nici unu nu este bun, decât Unu: Dumnezeu.

19Ştii poruncile: să nu ucizi, să nu comiţi adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti fals, să nu înşeli, onorează pe tatăl tău şi pe mama.

20Dar el I-a zis: Învăţătorule! Toate acestea le-am păzit din tinereţea mea.

21Iesus însă, uitându-Se la el, l-a iubit, şi i-a zis: îţi lipseşte una: mergi! Vinde câte ai, şi dă săracilor, şi vei avea comoară în cer; şi vino, urmează-Mi.

22Dar el, întristându-se pentru cuvânt, s-a dus întristat; pentru că avea multe avuţii.

23Apoi, Iesus privind împrejur, zice discipolilor Lui: cât de anevoie vor intra în Regatul cerurilor cei având bogăţii!

24Iar discipolii erau miraţi de cuvintele Lui. Iesus însă, răspunzând iarăşi, le zice: copii, cât de anevoie este a intra în Regatul lui Dumnezeu!

25Mai uşor este să treacă o cămilă printr-o ureche de ac, decât să intre un bogat în Regatul lui Dumnezeu!

26Iar ei erau tare miraţi, zicând între ei: atunci cine poate fi salvat?

27Iesus privind la ei, zice: la oameni este imposibil, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate sunt posibile la Dumnezeu!

28Petru a început să Îi zică: iată! Noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat.

29Iesus a zis: adevărat vă zic: Nu este nici unu care a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau copii, sau ogoare, pentru Mine şi pentru Evanghelie;

30să nu primească însutit, acum, în timpul acesta: case, şi fraţi, şi surori, şi mame, şi copii, şi ogoare, cu persecuţii; şi în epoca cea viitoare: viaţă eternă.

31Dar mulţi dintâi, vor fi din urmă; iar cei din urmă, vor fi întâi.

32Iar ei erau pe drum, suindu-se înspre Ierusalim, şi Iesus mergea înaintea lor; şi ei erau miraţi, iar cei urmând erau înfricoşaţi. Şi luând iarăşi la El pe cei doisprezece a început să le spună cele urmând să I se întâmple Lui.

33Iată! Ne suim la Ierusalim; şi Fiul Omului va fi dat marilor preoţi şi cărturarilor. Şi Îl vor condamna la moarte, şi Îl vor da naţiunilor;

34şi Îl vor batjocorii, şi Îl vor biciui, şi Îl vor scuipa, şi Îl vor omorî; dar după trei zile va învia.

35Apoi, se apropie de El Iacob şi Ioan, cei doi fii ai lui Zebedei, zicându-I: Învăţătorule! Vrem ca să ne faci ceea ce avem să Îţi cerem.

36Iar El le-a zis: ce vreţi să vă fac?

37Ei însă I-au zis: dă-ne să şedem unu la dreapta Ta, şi unu la stânga Ta; în gloria Ta.

38Dar Iesus le-a zis: nu ştiţi ce cereţi! puteţi bea potirul pe care Eu îl beau? Sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care Eu sunt botezat?

39Iar ei I-au zis: putem. Dar Iesus le-a zis: potirul pe care Eu îl beau, îl veţi bea; şi botezul cu care Eu sunt botezat, veţi fi botezaţi.

40Dar şederea la dreapta Mea, sau la stânga Mea, nu este a Mea să o dau; ci este pentru cei cărora le-a fost pregătită.

41Auzind cei zece, au început să fie supăraţi pe Iacob şi pe Ioan.

42Dar chemându-i la El, le zice: ştiţi că cei consideraţi o conducere a naţiunilor, domnesc peste ele, şi cei mari ai lor exercită autoritate asupra lor.

43Dar nu aşa este între voi; ci care are să vrea să se facă mare între voi, va fi un servitor al vostru.

44Şi care are să vrea să fie primul între voi, va fi un sclav al tuturor.

45Pentru că şi Fiul Omului, nu a venit să fie servit; ci să servească şi să dea sufletul Lui răscumpărare pentru mulţi.

46Apoi ei vin la Ierihon. Şi ieşind El din Ierihon cu discipolii Lui, şi cu mulţime multă; Bartimeu, fiul lui Timeu, un orb cerşetor, şedea lângă drum.

47Şi auzind că este Iesus Nazarineanul, a început să strige şi să zică: fiule lui David! Miluieşte-mă!

48Dar mulţi îl certau, ca să tacă; dar el striga mult mai mult: fiule lui David! Miluieşte-mă!

49Şi apropiindu-Se Iesus a zis: chemaţi-l! Iar ei chemă orbul, zicându-i: îndrăzneşte, ridică-te, te cheamă!

50Iar el, aruncând mantia lui, sărind sus, a venit la Iesus.

51Şi răspunzându-i, Iesus a zis: ce vrei să îţi fac? Iar orbul a zis: Rabuni! Ca să văd iarăşi!

52Iesus i-a zis: mergi! Credinţa ta te-a scăpat. Iar el, îndată a văzut iarăşi; şi I-a urmat Lui pe drum.