📖 Biblie Online (SCC)

1În zilele acelea fiind iarăşi mulţime multă, şi neavând ce să mănânce, chemând discipolii, le zice:

2Mă înduioşez de mulţime; pentru că deja de trei zile rămâne cu Mine, şi nu au ce să mănânce.

3Şi dacă am să îi eliberez flămânzi spre casa lor, vor leşina pe drum; şi unii dintre ei sunt de departe.

4Discipolii Lui, I-au răspuns: de unde va putea cineva sătura pe aceştia de pâini, aici în deşert?

5Şi El i-a întrebat: câte pâini aveţi? Iar ei I-au zis: şapte.

6Apoi poruncește mulţimii să se aşeze pe pământ; şi luând cele şapte pâini, mulţumind, a frânt; şi dădea discipolilor Lui, ca să pună înainte; şi ei le-au pus înaintea mulţimii.

7Şi aveau şi puţini peştişori; şi binecuvântându-i, a zis să fie şi aceştia puşi înainte.

8Şi au mâncat, şi s-au săturat; apoi au ridicat şapte coşuri de resturi de frânturi.

9Iar ei erau cam patru mii; şi El i-a eliberat.

10Şi îndată, intrând în corabie cu discipolii Lui, a venit în părţile Dalmanutei.

11Fariseii au ieşit, şi au început să se certe cu El, căutând de la El semn din cer, încercându-L.

12Şi suspinând adânc în Spiritul Lui, zice: De ce caută generaţia aceasta semn? Adevărat vă zic: nu va fi dat semn generaţiei aceasta.

13Şi lăsându-i, intrând iarăşi în corabie, S-a dus spre partea cealaltă.

14Dar ei uitaseră să ia pâini; şi cu ei în corabie, nu aveau decât o pâine.

15Şi El le poruncea, zicând: vedeţi, feriţi-vă de plămădeala fariseilor şi de plămădeala lui Irod.

16Şi ei discutau între ei: pentru că nu avem pâini.

17Şi cunoscând, El le zice: de ce discutaţi că nu aveţi pâini? Încă nu înţelegeţi, nici nu pricepeţi? Aveţi inima voastră împietrită?

18Ochi având, nu vedeţi? Şi urechi având, nu auziţi? Şi nu vă amintiţi?

19Când am frânt cele cinci pâini pentru cei cinci mii, câte coşuri de frânturi aţi ridicat? Ei I-au zis: Douăsprezece.

20Şi când cele şapte, pentru cei patru mii; câte coşuri umplute de frânturi aţi ridicat? Şi ei au zis: Şapte.

21Şi El le-a zis: Încă nu pricepeţi?

22Apoi ei vin la Betsaida; şi I-au adus un orb, şi Îl roagă ca să se atingă de el.

23Iar El, luând mâna orbului, l-a scos afară din sat; şi scuipând spre ochii lui, şi punând mâinile peste el, l-a întrebat: vezi ceva?

24Şi el, privind în sus, a zis: văd oamenii, pentru că văd ca nişte copaci umblând.

25Apoi, iarăşi a pus mâinile pe ochii lui; şi a fost refăcut, şi vedea toate clar.

26Şi l-a trimis la casa lui, zicând: să nu intri nici în sat.

27Apoi, Iesus a ieşit cu discipolii Lui, înspre satele Cezareii lui Filip; şi pe drum a întrebat pe discipolii Lui, zicându-le: cine zic oamenii a fi Eu?

28Iar ei I-au răspuns, zicând: Ioan Botezătorul; şi alţii, Ilie; iar alţii, unu dintre profeţi.

29Şi El i-a întrebat: dar voi, cine ziceţi a fi Eu? Răspunzând, Petru Îi zice: Tu eşti Christosul!

30Şi El le-a poruncit, ca să nu spună nici unuia despre El.

31Apoi, a început să îi înveţe; că Fiul Omului trebuie să sufere multe, şi să fie respins de cei bătrâni, şi de marii preoţi, şi de cărturari, şi să fie omorât; şi după trei zile să învie.

32Şi El vorbea public cuvântul; şi Petru, luându-L deoparte, a început să Îl certe.

33El însă, întorcându-Se şi văzând pe discipolii Lui, a certat pe Petru, şi zice: pleacă înapoia Mea, Satan! Pentru că nu gândeşti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.

34Apoi, chemând la El mulţimea împreună cu discipolii Lui, le-a zis: dacă cineva vrea să vină înapoia Mea, să se lepede pe sine, şi să ia crucea lui, şi să Îmi urmeze.

35Deoarece, care are să vrea să salveze sufletul lui, îl va pierde, dar care va pierde sufletul lui din cauza Mea şi a Evangheliei, îl va salva.

36Pentru că, ce foloseşte un om să câştige lumea întreagă, dar să piardă sufletul lui?

37Pentru că, ce ar da un om în schimb pentru sufletul lui?

38Dar care are să se ruşineze de Mine şi de cuvintele Mele, în generaţia aceasta adulteră şi păcătoasă; şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când are să vină în gloria Tatălui Său, cu îngerii cei sfinţi.