📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Marcu – Capitolul 7
1Apoi, s-au strâns împreună la El fariseii şi unii dintre cărturarii veniţi din Ierusalim.
2Şi văzând pe unii dintre discipolii Lui că mănâncă pâinile cu mâini necurate, adică nespălate; i-au acuzat.
3Pentru că fariseii şi toţi iudeii, nu mănâncă dacă nu spală mâinile cu grijă; ţinând tradiţia bătrânilor.
4Şi când vin de la piaţă, nu mănâncă dacă nu se îmbăiază; şi sunt alte multe pe care le-au primit să le ţină: spălări de potire, de ulcioare, de căldări de aramă.
5Apoi fariseii şi cărturarii Îl întreabă: de ce nu umblă discipolii Tăi după tradiţia bătrânilor; ci mănâncă pâinea cu mâini necurate?
6El însă răspunzând, le-a zis: Bine a profeţit Isaia despre voi, făţarnicilor, precum a fost scris: „poporul acesta mă onorează cu buzele, dar inima lor este departe de Mine.
7Mă adoră însă în zadar; învăţând ca învăţături, nişte porunci ale oamenilor”.
8Lăsând porunca lui Dumnezeu, ţineţi tradiţia oamenilor.
9Şi le zicea: frumos înlăturaţi porunca lui Dumnezeu, ca să respectaţi tradiţia voastră.
10Pentru că Moise a zis: „onorează pe tatăl tău şi pe mama ta; şi cel vorbind de rău pe tată sau pe mamă, să sfârşească cu moarte!”
11Dar voi ziceţi: dacă un om are să zică, tatălui sau mamei: orice ai fi putut folosi de la mine este corban; adică dar către Dumnezeu.
12voi nu îl lăsaţi să mai facă nimic pentru tatăl sau mama,
13desfiinţând cuvântul lui Dumnezeu prin tradiţia voastră pe care aţi dat-o. Şi asemenea ca acestea, multe faceţi.
14Apoi, chemând iarăşi la El mulţimea, le-a zis: Ascultaţi-Mă toţi, şi pricepeţi!
15Nu este nimic din afara omului, care intrând în el, să îl poată întina; ci cele ieşind din om, sunt cele întinând omul.
16(v. 16 - text apocrif)
17Şi când a intrat în casă, de la mulţime; discipolii Lui L-au întrebat despre parabolă.
18Şi El le zice: Şi voi sunteţi aşa nepricepuţi? Nu înţelegeţi, că tot ce intră din afară în om, nu îl poate întina?
19Pentru că nu intră în inima lui; ci în pântece, şi iese în hazna. Zicând aceasta a curăţit toate alimentele.
20A zis însă, că, ce iese din om; aceea întinează omul.
21Pentru că dinăuntru, din inima oamenilor ies cugetările cele rele: curvii, furturi, ucideri,
22adultere, lăcomii, răutăţi, înşelăciune, destrăbălare, ochi rău, hulă, mândrie, nebunie.
23Toate relele acestea ies dinăuntru şi întinează omul.
24Iar ridicându-Se de acolo, S-a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. Şi intrând într-o casă, a vrut să nu ştie nici unu; dar nu a putut fi ascuns.
25Ci îndată, o femeie a cărei fiică avea un spirit necurat, auzind despre El, şi venind, a căzut la picioarele Lui.
26Dar femeia era grecoaică, de naţiune siro-feniciană; şi Îi cerea ca să scoată demonul din fiica ei.
27Şi El i-a zis: Lasă să se sature întâi copiii; pentru că nu este bine a lua pâinea copiilor, şi a o arunca căţeilor.
28Dar ea I-a răspuns şi Îi zice: da, Doamne! Însă şi căţeii de sub masă, mănâncă din fărâmiturile copiilor.
29Iar El i-a zis: pentru cuvântul acesta, mergi; demonul a ieşit din fiica ta.
30Şi ducându-se la casa ei, a găsit copila culcată pe pat; iar demonul a ieşit.
31Apoi, ieşind iarăşi din ţinuturile Tirului, a venit prin Sidon spre Marea Galileii; la mijlocul de sus al ţinuturilor Decapolisului.
32Şi Îi aduc un surd greoi vorbind, şi Îl roagă ca să pună mâna peste el.
33Şi luându-l la o parte din mulţime, Şi-a pus degetele în urechile lui; apoi scuipând pe ele, S-a atins de limba lui.
34Şi privind spre cer, a suspinat; şi îi zice: Efata! Adică: deschide-te!
35Şi au fost deschise auzurile lui, şi a fost dezlegată legătura limbii lui; şi vorbea corect.
36Iar El le-a poruncit, ca să nu spună nici unuia; dar pe cât le poruncea, ei mai mult spuneau.
37Şi erau tare miraţi, zicând: toate le-a făcut bine; şi pe cei surzi îi face să audă, şi pe nevorbitori să vorbească.