📖 Biblie Online (SCC)

1Iar despre cele ce mi-aţi scris; este bine pentru om să nu se atingă de femeie.

2Dar, din cauza curviilor, fiecare să aibă nevasta lui şi fiecare să aibă bărbatul ei.

3Bărbatul să dea datoria, nevestei; dar de asemenea şi nevasta, bărbatului.

4Nevasta nu are autoritate asupra corpului ei, ci bărbatul. Iar la fel, şi bărbatul nu are autoritate asupra corpului, ci nevasta.

5Nu vă lipsiţi unul de altul, decât prin înţelegere, pentru un timp, ca să aveţi timp să vă ocupaţi cu rugăciunea şi cu postul; şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească Satan prin nestăpânirea voastră.

6Zic însă acestea potrivit unei îngăduinţe, nu potrivit unei poruncă.

7Dar eu vreau să fie toţi oamenii ca şi mine; însă fiecare are un dar al său al harului, de la Dumnezeu; unu aşa, iar altul aşa.

8Iar celor necăsătorţi şi văduvelor le spun: este bine pentru ei dacă au să rămână ca şi mine.

9Dar, dacă nu se stăpânesc, să se căsătorescă; pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă.

10Iar celor căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: nevasta să nu se despartă de bărbat.

11Dar şi dacă are să fie despărţită, să rămână nemăritată; sau să se împace cu bărbatul. Iar bărbatul să nu lase nevasta.

12Celorlalţi însă, le zic eu, nu Domnul: dacă vreun frate are nevastă necredincioasă, şi ea este de acord să locuiască cu el; să nu o lase.

13Şi o nevastă, care are bărbat necredincios, şi acesta este de acord să locuiască cu ea; să nu lase bărbatul.

14Pentru că bărbatul cel necredincios este sfinţit prin nevastă, şi nevasta necredncioasă este sfinţită prin frate; altfel copiii voştri sunt necuraţi, dar acum sunt sfinţi.

15Dar, dacă cel necredincios se desparte, să se despartă; în astfel de cazuri, fratele sau sora nu este înrobit; iar Dumnezeu ne-a chemat la pace.

16Pentru că, ce şti tu nevastă, dacă vei salva bărbatul? Sau ce şti tu bărbat dacă vei salva nevasta?

17Totuşi, fiecăruia cum i-a împărţit Domnul, cum a chemat Dumnezeu pe fiecare, aşa să umble. Şi astfel stabilesc eu în toate adunările.

18A fost cineva chemat, fiind circumcis? Să nu se facă necircumcis. A fost cineva chemat în necircumcizie? Să nu fie circumcis.

19Circumcizia este nimic, şi necircumcizia este nimic; ci, respectarea poruncilor lui Dumnezeu.

20Fiecare să rămână în chemarea aceea în care a fost chemat.

21Ai fost chemat fiind sclav? Să nu îţi pese; dar, şi dacă poţi să te faci liber, mai de grabă foloseşte-te.

22Pentru că sclavul chemat în Domnul, este un eliberat al Domnului; asemenea şi cel liber, fiind chemat, este un sclav al lui Christos.

23Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ; nu vă faceţi sclavi ai oamenilor.

24Fiecare, fraţilor, în ceea ce a fost chemat, în aceasta să rămână lângă Dumnezeu.

25Despre cei virgini însă, nu am o poruncă de la Domnul; dar îmi dau o părere, ca unu miluit de Domnul să fiu credincios.

26Consider deci a fi bine aceasta din cauza necesităţii prezente; că este bine pentru om să fie astfel:

27Este legat cu o nevastă? Nu căuta dezlegare. Eşti dezlegat de nevastă? Nu căuta nevastă.

28Dar şi dacă ai să te însori, nu ai păcătuit; şi dacă fecioara are să se mărite, nu păcătuieşte. Dar cei ca aceştia vor avea necaz în carne; eu însă vă cruţ.

29Dar spun aceasta, fraţilor: timpul este scurtat; ca, de acum, şi cei având neveste, să fie ca şi cum nu ar avea;

30şi cei plângând, ca şi cum nu ar plânge; şi cei bucurându-se, ca şi cum nu s-ar bucura; şi cei cumpărând, ca şi cum nu ar poseda;

31şi cei folosind lumea aceasta, ca şi cum nu ar folosi; pentru că înfăţişarea lumii aceasta trece.

32Dar eu vreau să fiţi voi fără grijuri. Cel neînsurat, se îngrijeşte de cele ale Domnului; cum are să placă Domnului.

33Dar cel însurat, se îngrijeşte de cele ale lumii; cum are să placă nevestei, şi este împărţit.

34Şi femeia cea nemăritată, şi fecioara, se îngrijesc de cele ale Domnului; ca să fie sfinte şi cu corpul şi cu spiritul. Însă cea măritată se îngrijeşte de cele ale lumii; cum are să placă bărbatului.

35Iar aceasta vă spun spre folosul vostru, nu ca să arunc un laţ asupra voastră; ci, pentru bună cuviinţă şi pentru apropiere de Domnul fără distragere.

36Dar, dacă cineva consideră că nu se cuvine pentru fecioria lui, dacă are să fie trecut de floarea vârstei, şi aşa se cuvine să facă; să facă ce vrea: nu păcătuieşte; să se căsătorească.

37Dar, care stă tare în inima lui, neavând o necesitate; ci, are autoritate asupra voinţei lui, şi a hotărât în inima lui să îşi păstreze fecioria, bine va face.

38Astfel şi cel căsătorindu-şi fecioria lui, face bine; şi cel necăsătorind-o, va face mai bine.

39Nevasta a fost legată pentru cât timp vieţuieşte bărbatul ei; dar, dacă bărbatul are să moară, este liberă să se mărite cu care vrea, dar numai în Domnul.

40Dar, după părerea mea, este mai fericită dacă rămâne aşa. Pentru că consider că şi eu am un Spirit al lui Dumnezeu.