📖 Biblie Online (SCC)

1Vă încunoştinţez dar, vouă fraţilor, Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi şi primit-o, în care şi staţi;

2prin care sunteţi şi salvaţi, dacă respectaţi acel cuvânt pe care vi l-am vestit; altfel în zadar aţi crezut.

3Pentru că v-am dat dintre cele dintâi pe care le-am primit şi eu: că Christos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor;

4şi că a fost îngropat, şi că a fost înviat în ziua cea de a treia, potrivit Scripturilor;

5şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.

6După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată; dintre care cei mai mulţi trăiesc până acum, iar unii au adormit.

7După aceea S-a arătat lui Iacob, apoi tuturor apostolilor.

8Iar la urma tuturor, ca unuia născut înainte de timp, mi S-a arătat şi mie.

9Pentru că eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli, care nu sunt vrednic să fiu chemat apostol; pentru că am persecutat adunarea lui Dumnezeu.

10Dar printr-un har al lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui, cel pentru mine nu s-a făcut zadarnic; ci, m-am ostenit mai mult decât toţi; dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este împreună cu mine.

11Deci fie eu, fie aceia, aşa predicăm şi aşa aţi crezut.

12Dar dacă Christos este predicat că a fost înviat dintre morţi, cum zic unii dintre voi că nu este înviere a morţilor?

13Iar dacă nu este înviere a morţilor, nici Christos nu a fost înviat.

14Dar dacă Christos nu a înviat, atunci predicarea noastră este zadarnică; şi zadarnică este şi credinţa voastră.

15Iar noi suntem găsiţi şi martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; pentru că am mărturisit împotriva lui Dumnezeu că El a înviat pe Christos, pe care nu L-a înviat, dacă deci morţii nu sunt înviaţi.

16Pentru că, dacă morţii nu sunt înviaţi, nici Christos nu a fost înviat.

17Dar, dacă Christos nu a fost înviat, credinţa voastră este inutilă; voi sunteţi încă în păcatele voastre.

18Ca urmare, şi cei adormiţi în Christos sunt pierduţi.

19Dacă numai pentru viaţa aceasta suntem nişte sperători în Christos; suntem mai de milă decât toţi oamenii.

20Dar acum, Christos a fost înviat dintre morţi, pârga celor adormiţi.

21Pentru că, întrucât prin om este moarte; şi înviere dintre morţi este prin om.

22Pentru că, după cum prin Adam toţi mor; aşa şi prin Christos, toţi vor fi făcuţi vii;

23dar fiecare în ceata lui: Christos, un prim rod; după aceea cei ai lui Christos, la prezenţa Lui.

24După aceea, va fi sfârşitul; când El va preda Regatul lui Dumnezeu şi Tatăl; când are să nimicească orice conducere şi orice autoritate şi orice putere.

25Pentru că El trebuie să domnească ca Rege până ce are să pună pe toţi duşmanii sub picioarele Lui.

26Ultimul duşman nimicit va fi: moartea.

27Pentru că El a supus toate sub picioarele Lui; dar, când zice că toate au fost supuse, se înţelege că în afară de Cel supunându-I toate.

28Iar când au să Îi fie supuse toate, atunci şi Fiul Însuşi se va supune Celui supunându-I toate Lui; pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.

29Altfel, ce vor face cei botezaţi pentru cei morţi? Dacă morţii nu sunt înviaţi, de ce mai sunt şi botezaţi pentru ei?

30De ce suntem şi noi în pericol în orice oră?

31Pe lauda pe care o am, fraţilor, din cauza voastră în Christos Iesus, Domnul nostru: eu zilnic mor.

32Dacă, ca om zicând, m-am luptat cu fiare în Efes, care îmi este folosul? Dacă morţii nu sunt înviaţi, să mâncăm şi să bem; pentru că mâine murim.

33Nu fiţi amăgiţi: prietenii rele, strică obiceiuri folositoare.

34Treziţi-vă cum este drept, şi nu păcătuiţi! Pentru că unii nu au cunoştinţă de Dumnezeu; spre ruşinea voastră spun.

35Dar va zice cineva: Cum învie morţii? Dar cu ce fel de corp vin ei?

36Ignorantule! Ceea ce semeni tu, nu este făcut viu, dacă nu are să moară.

37Şi ceea ce semeni; tu nu semeni corpul cel viitor, ci un grăunte; poate de grâu, sau de oricare dintre celelalte.

38Iar Dumnezeu îi dă un corp după cum a vrut; şi fiecăreia dintre seminţe, un corp al ei.

39Nu orice carne este aceeaşi carne; ci, alta este a oamenilor, iar altă carne este a animalelor, iar altă carne este a păsărilor, iar alta este a peştilor.

40Şi sunt corpuri cereşti, şi sunt corpuri pământeşti; dar alta este gloria celor cereşti, iar alta este cea a celor pământeşti.

41Altă glorie este a soarelui, şi altă glorie este a lunii, şi altă glorie este a stelelor; pentru că, stea de stea se deosebeşte în glorie.

42Aşa este şi învierea morţilor. Este semănat în stricăciune, şi este înviat în nestricăciune;

43este semănat în dezonoare, este înviat în glorie; este semănat în slăbiciune, este înviat în putere.

44Este semănat corp sufletesc, este înviat corp spiritual. Dacă este corp sufletesc, este şi corp spiritual.

45Aşa şi a fost scris: „omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu”; Adam cel din urmă a fost făcut un Spirit ce dă viaţă.

46Dar întâi nu este cel spiritual, ci cel sufletesc; apoi, cel spiritual.

47Omul dintâi din pământ, este pământesc; omul al doilea este din cer.

48Cum este cel din ţărână, asemenea sunt cei din ţărână; şi cum este Cel ceresc, asemenea sunt cei cereşti.

49Şi după cum am purtat imaginea celui din ţărână, vom purta şi imaginea Celui ceresc.

50Dar aceasta spun fraţilor: carne şi sânge nu pot moşteni Regatul lui Dumnezeu; nici stricăciunea nu moşteneşte nestricăciunea.

51Iată! Vă spun un mister: nu vom fi adormiţi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi;

52într-un moment, într-o clipeală de ochi, la ultima trompetă. Pentru că trompeta va răsuna şi morţii vor fi înviaţi nestricăcioşi, şi noi vom fi schimbaţi.

53Pentru că stricăciunea aceasta trebuie să îmbrace nestricăciunea; şi muritorul acesta să îmbrace nemurire.

54Iar când stricăciosul acesta are să fie îmbrăcat cu nestricăciune, şi muritorul acesta are să fie îmbrcat cu nemurire; atunci se va împlini cuvântul cel scris: „moartea a fost înghiţită în victorie.”

55„Unde este victoria ta, moarte? Unde este ţepuşul tău, moarte?”

56Iar ţepuşul morţii este păcatul; însă puterea păcatului este legea.

57Dar mulţumire lui Dumnezeu, Cel ducându-ne victoria prin Domnul nostru Iesus Christos.

58Aşadar, fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrarea Domnului; ştiind că osteneala vostră în Domnul, nu este zadarnică.