📖 Biblie Online (SCC)

1Urmăriţi dragostea; dar râvniţi cele spirituale, însă, mai mult ca să profeţiţi.

2Pentru că, cel vorbind în limbă, nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; fiindcă nici unu nu înţelege, iar prin Spirit vorbeşte mistere.

3Dar cel profeţind, vorbeşte oamenilor: Zidire şi îndemnare şi încurajare.

4Cel vorbind în limbă se zideşte pe sine; dar cel profeţind, zideşte o adunare.

5Iar eu vreau să vorbiţi voi toţi în limbi, dar mai mult ca să profeţiţi. Pentru că cel profeţind este mai mare decât cel vorbind în limbi, în afară numai dacă are să traducă; pentru ca adunarea să primească zidire.

6Iar acum, fraţilor, dacă am să vin la voi vorbind în alte limbi, ce vă voi folosi, dacă nu am să vă vorbesc fie în dezvăluire, fie în cunoştinţă, fie în profeţie, fie în învăţătură?

7La fel, cele neînsufleţite, dând un sunet; fie un flaut, fie o harfă; dacă nu au să dea o deosebire tonurilor; cum va fi cunoscut ce este cântat cu fluier, sau ce este cântat cu harfă?

8Pentru că şi o trompetă, dacă are să dea un sunet neclar, cine se va pregăti de război?

9Aşa şi voi, prin limbă, dacă nu aveţi să daţi o cuvântare bine înţelesă; cum va fi cunoscut ce este vorbit? Pentru că veţi vorbi în aer.

10Sunt atâtea feluri de voci în lume, dar nici una fără ton.

11Dar dacă nu am să ştiu însemnătatea vocii, voi fi un străin pentru cel vorbind, şi cel vorbind va fi un străin pentru mine.

12Aşa şi voi, întrucât sunteţi râvnitori de cele ale Spiritului, căutaţi să fiţi îmbelşugaţi în ele, pentru zidirea adunării.

13De aceea, cel vorbind într-o limbă, el să se roage ca să traducă.

14Pentru că, dacă mă rog într-o limbă, spiritul meu se roagă; dar mintea mea este fără rod.

15Deci cum este? Mă voi ruga cu spiritul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu spiritul dar şi cu mintea.

16Altfel, dacă ai să binecuvântezi cu spiritul, cum va zice: „amenul” la mulţumirea ta, omul cel ocupând locul celui neînvăţat; întrucât nu ştie ce zici?

17Pentru că tu, într-adevăr, mulţumeşti frumos; dar celălalt nu se zideşte.

18Mulţumesc lui Dumnezeu, că eu vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi.

19Dar, în adunare, vreau să vorbesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii; decât zece mii de cuvinte într-o limbă.

20Fraţilor, nu vă faceţi copii cu mintea, ci fiţi copii cu răutatea; iar cu mintea, faceţi-vă oameni maturi.

21În lege a fost scris: „în alte limbi şi cu buze ale altora voi vorbi poporului acesta; şi nici aşa nu mă vor asculta, zice Iehova.”

22Aşa că limbile sunt: semn nu pentru credincioşi, ci pentru cei necredincioşi; iar profeţia nu este pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi.

23Deci, dacă are să se strângă adunarea întreagă într-acelaşi loc, şi toţi au să vorbească în limbi, dar au să intre nişte oameni neînvăţaţi sau necredincioşi; nu vor zice că sunteţi nebuni?

24Dar dacă toţi au să profeţească, însă are să intre cineva necredincios sau un om neînvăţat; el este mustrat de toţi, este judecat de toţi.

25Cele ascunse ale inimii lui se fac arătate; şi astfel, căzând cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu, vestind că într-adevăr Dumnezeu este între voi.

26Deci cum este, fraţilor? Când aveţi să fiţi strânşi împreună, fiecare are un psalm, are o învăţătură, are o dezvăluire, are o vorbire în limbă, are o traducere; toate să fie făcute pentru zidire.

27Şi dacă cineva vorbeşte într-o limbă, să vorbească doi sau cel mult trei, şi pe rând; iar unu să traducă.

28Dar dacă nu are să fie un traducător, să tacă în adunare; însă să îşi vorbescă lui şi lui Dumnezeu.

29Iar profeţii să vorbescă doi sau trei, şi ceilalţi să judece.

30Dar dacă altuia şezând, are să i se descopere ceva; cel dintâi să tacă.

31Pentru că puteţi toţi să profeţiţi, câte unu; pentru ca toţi să înveţe şi toţi să fie îndemnaţi.

32Şi, spiritele profeţilor sunt supuse profeţilor;

33pentru că Dumnezeu nu este al dezordinii, ci al păcii; ca în toate adunările sfinţilor.

34Femeile să tacă în adunări, pentru că nu le este permis să vorbescă; ci, să fie supuse, după cum zice şi legea.

35Dar dacă vreau să înveţe ceva, să întrebe acasă pe bărbaţii lor; pentru că este ruşinos pentru femeie să vorbescă în adunare.

36Sau de la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai la voi a ajuns el?

37Dacă cuiva i se pare că este profet, sau spiritual; să recunoască cele ce vă scriu, pentru că sunt o poruncă a Domnului.

38Dar dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă!

39Aşadar, fraţii mei, râvniţi profeţirea; şi nu opriţi vorbirea în limbi.

40Dar toate să fie făcute cuviincios şi în ordine.