📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
1 Corinteni – Capitolul 13
1Dacă am să vorbesc în limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar să nu am dragoste, m-am făcut aramă sunătoare sau chimval răsunător.
2Şi dacă o să am dar de profeţie şi am să ştiu toate misterele şi toată cunoştinţa, şi dacă o să am toată credinţa încât să mut munţi; dar să nu am dragoste, sunt nimic.
3Şi dacă am să dau toate averile mele ca să hrănesc pe alţii, şi dacă am să dau corpul meu ca să ard; dar să nu am dragoste, nu îmi foloseşte nimic.
4Dragostea este îndelung răbdătoare, este bună, dragostea nu este invidioasă, dragostea nu se laudă, nu se îngâmfă,
5nu se poartă necuviincios, nu caută cele ale ei, nu este iute la mânie, nu socoteşte răul,
6nu se bucură de nedreptate, ci se bucură cu adevărul;
7suportă toate, crede toate, speră toate, rabdă toate.
8Dragostea nu piere niciodată. Dar, fie profeţii, ele vor fi desfinţate; fie limbi, ele vor înceta; fie cunoştinţă, ea va fi desfiinţată.
9Deoarece cunoaştem în parte şi profeţim în parte;
10dar când are să vină ceea ce este complect; atunci, ceea ce este în parte va fi desfiinţat.
11Când eram copil, vorbeam ca un copil, cugetam ca un copil; când m-am făcut bărbat, am desfiinţat cele ale copilului.
12Pentru că, acum vedem neclar, ca într-o oglindă; dar atunci: faţă către faţă. Acum cunosc în parte, însă atunci voi cunoaşte aşa cum am fost şi eu cunoscut.
13Acum dar, rămân acestea trei: Credinţă, speranţă şi dragoste; iar dintre acestea, cea mai mare este dragostea.