📖 Biblie Online (SCC)

1Apoi a ieşit de acolo, şi vine în patria Lui; şi discipolii Lui Îl urmează.

2Şi făcându-se sabat, a început să îi înveţe în sinagogă; şi mulţi auzind, se mirau, zicând: de unde Îi sunt Lui acestea? Şi ce este înţelepciunea cea dată Acestuia, şi lucrările puternice ca acestea făcute prin mâinile Lui?

3Nu este Acesta tâmplarul, fiul Mariei, şi frate al lui Iacob, şi al lui Iose, şi al lui Iuda, şi al lui Simon? Şi nu sunt surorile Lui aici cu noi? Şi se poticneau în El.

4Şi Iesus le-a zis: nu este profet neonorat, decât în patria lui, şi între rudele lui, şi în casa lui.

5Şi nu a putut face acolo nici o lucrare puternică; decât puţinilor bolnavi, punând mâinile, i-a vindecat.

6Şi se mira de necredinţa lor. Şi străbătea satele din împrejur, învăţându-i.

7Apoi cheamă pe cei doisprezece; şi a început să îi trimită doi câte doi, şi le-a dat autoritate asupra spiritelor necurate.

8Şi le-a poruncit, ca să nu ia nimic pe drum, decât numai toiag; nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă la brâu;

9ci încălţaţi cu sandale, şi nu îmbrăcaţi cu două cămăşi.

10Şi le-a zis: oriunde aveţi să intraţi în casă, rămâneţi acolo până aveţi să ieşiţi de acolo.

11Şi care loc nu are să vă primească, nici să asculte de voi; plecând de acolo, scuturaţi praful cel de sub talpa picioarelor voastre, spre mărturie lor.

12Şi ieşind, predicau ca să se căiască;

13şi scoteau mulţi demoni, şi ungeau cu ulei pe mulţi bolnavi, şi vindecau.

14Şi a auzit regele Irod, pentru că Numele Lui se făcuse cunoscut, şi a zis: Ioan Botezătorul a fost înviat dintre morţi, şi de aceea lucrează puterile în El.

15Iar alţii ziceau că este Ilie; iar alţii ziceau că este profet, ca unu dintre profeţi.

16Iar Irod auzind, a zis: Ioan pe care l-am decapitat, acesta a înviat.

17Pentru că Irod însuşi, trimiţând, a arestat pe Ioan şi l-a legat în închisoare, din cauza Irodiadei, nevasta lui Filip, fratele lui; pentru că se însurase cu ea.

18Dar Ioan îi zicea lui Irod: nu îţi este permis să ai pe nevasta fratelui tău!

19Iar Irodiada îl pândea, şi vroia să îl omoare, dar nu putea.

20Pentru că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l bărbat drept şi sfânt, şi îl ocrotea; iar auzindu-l, făcea multe, şi îl asculta bucuros.

21Dar făcându-se o zi potrivită, când Irod, de ziua naşterii lui, a făcut o cină nobililor lui, comandanţilor armatei, şi fruntaşilor Galileii;

22şi intrând fiica Irodiadei şi dansând, a plăcut lui Irod şi comesenilor. Iar regele a zis fetei: Cere-mi orice ai să vrei, şi îţi voi da.

23Şi a jurat: dacă ai să-mi ceri, îţi voi da, până la jumătate din regatul meu.

24Şi ieşind afară, a zis mamei ei: ce să cer? Iar ea a zis: capul lui Ioan Botezătorul.

25Şi îndată, intrând cu grabă la regele, a cerut, zicând: vreau ca să îmi dai îndată pe farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.

26Şi regele, făcându-se adânc întristat din cauza jurămintelor şi a comesenilor, nu a vrut să o refuze.

27Şi îndată regele, trimiţând un gardian, a poruncit să aducă capul lui; şi ducându-se, l-a decapitat în închisoare.

28Apoi a adus capul lui pe farfurie, şi l-a dat fetei; iar fata l-a dat mamei ei.

29Auzind discipolii lui, au venit şi au luat cadavrul lui, şi l-au pus în mormânt.

30Şi apostolii se strâng împreună la Iesus şi I-au spus toate câte făcuseră şi câte îi învăţaseră.

31El le zice: veniţi voi la o parte, într-un loc deşert, şi odihniţi-vă puţin; pentru că erau mulţi cei venind şi cei plecând, şi nu aveau timp nici să mănânce.

32Şi s-au dus cu corabia spre un loc deşert, la o parte.

33Dar i-au văzut mergând; şi mulţi L-au cunoscut şi au alergat acolo împreună, pe jos, din toate cetăţile; şi au venit înainte de ei.

34Şi ieşind, a văzut mulţime multă; şi S-a înduioşat de ei, pentru că erau ca nişte oi neavând păstor; şi a început să îi înveţe multe.

35Şi făcându-se deja oră târzie, discipolii Lui apropiindu-se de El, ziceau că: locul este deşert şi deja este oră târzie.

36Eliberează-i; ca ducându-se în cătunele din jur şi în sate, să îşi cumpere ce să mănânce.

37El răspunzând, le-a zis: daţi-le voi să mănânce! Iar ei Îi zic: ducându-ne, să cumpărăm pâini de două sute de dinari, şi să le dăm să mănânce?

38El însă le zice: câte pâini aveţi? Mergeţi să vedeţi! Şi cunoscând, au zis: cinci şi doi peşti.

39Apoi le-a poruncit să îi aşeze pe toţi, grupuri, grupuri pe iarba verde.

40Şi ei au şezut rânduri, rânduri, de câte o sută şi de câte cincizeci.

41Şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, uitându-se în sus spre cer, a binecuvântat; şi a frânt pâinile, şi a dat discipolilor ca să pună înaintea lor; şi cei doi peşti i-a împărţit tuturor.

42Şi au mâncat toţi, şi s-au săturat.

43Apoi, au ridicat frânturi; douăsprezece coşuri pline, precum şi de la peşti.

44Şi cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbaţi.

45Şi îndată a obligat pe discipolii Lui să se suie în corabie, şi să meargă înainte în cealaltă parte la Betsaida; până ce El eliberează mulţimea.

46Şi despărţindu-Se de ei, S-a dus pe munte să Se roage.

47Făcându-se seară, corabia era în mijlocul mării; şi El singur pe pământ.

48Şi văzându-i chinuindu-se cu vâslirea, pentru că vântul era împotriva lor; pe la a patra strajă a nopţii, vine la ei umblând pe mare; şi a vrut să treacă pe lângă ei.

49Iar ei, văzându-L umblând pe mare, li s-a părut că este o fantomă, şi au strigat.

50Pentru că toţi L-au văzut şi s-au tulburat. El însă, îndată a vorbit cu ei, şi le zice: Îndrăzniţi! Eu sunt, nu vă temeţi!

51Şi S-a suit la ei în corabie, şi vântul a încetat; iar ei erau tare uimiţi în sine.

52Pentru că nu au priceput despre pâini; şi inima lor era împietrită.

53Şi trecând dincolo pe pământ, au venit spre Ghenezaret; şi au tras la mal.

54Şi ieşind ei din corabie, recunoscându-L îndată,

55au alergat prin întreg ţinutul acela, şi au început să aducă pe paturi pe cei având rău, pe unde auzeau că este El.

56Şi oriunde intra, în sate, sau în cetăţi, sau în cătune, puneau în pieţe pe cei slăbănogi; şi Îl rugau ca numai de ciucurele mantiei Lui să se atingă. Şi câţi se atingeau de El, erau scăpaţi.