📖 Biblie Online (SCC)

1Deci care este întâietatea iudeului, sau care este folosul circumciziei.

2Mult, în orice fel. Întâi pentru că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu.

3Dar ce? Dacă unii nu au crezut, necredinţa lor va nimici credincioşia lui Dumnezeu?

4Nicidecum! Ci Dumnezeu să fie declarat adevărat, iar orice om să fie declarat: mincinos; după cum a fost scris: „ca să fi declarat drept prin cuvintele tale, şi să învingi la judecarea ta.”

5Dar dacă nedreptatea noastră seveşte să arate o dreptate a lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu este nedrept Dumnezeu, Cel aducând mânia? Vorbesc ca un om.

6Nicidecum! Fiindcă atunci cum va judeca Dumnezeu lumea?

7Dar dacă prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu s-a îmbelşugat spre gloria Lui; de ce mai sunt şi eu judecat ca păcătos?

8Şi de ce să nu zicem: să facem cele rele, ca să vină cele bune? După cum suntem huliţi, şi după cum spun unii că zicem noi; condamnarea lor este dreaptă.

9Deci ce? Venim noi înainte? Nu, nicidecum! Pentru că am acuzat deja şi pe iudei şi pe greci; ca fiind toţi sub păcat,

10după cum a fost scris: nu este drept nici unu.

11Nu este nici unu: pricepând, nu este nici unu: căutând pe Dumnezeu.

12Toţi s-au abătut, toţi laolaltă sunt netrebnici; nu este cel făcând bunătate, nu este măcar unu.

13Gâtul lor este o groapă deschisă; cu limbile lor au înşelat; venin de aspide este sub buzele lor.

14Gura lor este plină de blestem şi de amărăciune;

15picioarele lor sunt grabnice să verse sânge;

16ruină şi nenorocire sunt pe căile lor;

17şi nu au cunoscut o cale a păcii;

18nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor.

19Ştim însă că toate câte zice legea, vorbeşte celor de sub lege; pentru ca, orice gură să fie închisă; şi toată lumea să se facă vinovată înaintea lui Dumnezeu.

20De aceea, orice carne nu va fi îndreptăţită înaintea Lui din faptele legii, pentru că prin lege este cunoştinţa păcatului.

21Dar acum, fără lege, a fost arătată o îndreptăţire a lui Dumnezeu; fiind mărturisită de lege şi de profeţi;

22o îndreptăţire însă a lui Dumnezeu prin credinţă în Iesus Christos, pentru toţi cei crezând. Pentru că nu este deosebire;

23deoarece toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu,

24fiind îndreptăţiţi, în dar, prin harul Său, prin răscumpărarea cea în Iesus Christos;

25pe care Dumnezeu L-a rânduit ca jertfă de ispăşire prin credinţa în sângele Lui; pentru arătarea dreptăţii Sale, referitor la lăsarea nepedepsită a păcatelor făcute înainte prin îngăduinţa lui Dumnezeu;

26pentru arătarea dreptăţii Sale în timpul de acum, astfel încât El să fie drept, dar şi îndreptăţind pe cel din credinţa în Iesus.

27Unde este deci lauda? A fost înlăturată. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu! Ci, printr-o lege a credinţei.

28Deoarece cugetăm că un om este îndreptăţit prin credinţă; fără fapte ale legii.

29Sau Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu şi al naţiunilor? Da, şi al naţiunilor;

30întrucât Dumnezeu este Unu, care va îndreptăţii: circumcişii din credinţă, şi necircumcişii prin credinţă.

31Deci prin credinţă desfiinţăm legea? Nicidecum! Ci întărim legea.