📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Marcu – Capitolul 3
1El a intrat iarăşi în sinagogă; şi acolo era un om cu mâna paralizată.
2Dar ei Îl pândeau, dacă îl va vindeca în sabat; ca să Îl acuze.
3Iar El zice omului cel având mâna paralizată: ridică-te în mijloc!
4Apoi le zice: este permis în sabat a face bine, sau a face rău? Să scapi un suflet, sau să omori? Dar ei tăceau.
5Şi privind împrejur la ei cu mânie, fiind adânc întristat de împietrirea inimii lor, zice omului: întinde mâna! Şi El a întins; şi mâna a fost restabilită.
6Iar fariseii ieşind, îndată s-au consfătuit cu irodienii împotriva Lui, ca să Îl piardă.
7Iar Iesus S-a retras cu discipolii Lui către mare; şi L-a urmat mulţime multă din Galileea,
8şi din Ierusalim, din Idumeea, şi de dincolo de Iordan, şi cei din jurul Tirului şi Sidonului; o mulţime multă, auzind câte face, a venit la El.
9Şi a zis discipolilor, ca o corăbioară să fie în aşteptare pentru El; din cauza mulţimii; ca să nu Îl strâmtoreze.
10Pentru că vindecase pe mulţi; aşa că se îmbulzeau spre El toţi câţi aveau răni, ca să se atingă de El.
11Iar spiritele cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înaintea Lui şi strigau, zicând: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!
12Şi le mustra mult; ca să nu Îl facă cunocut.
13Apoi se suie pe munte, şi cheamă pe cei care i-a vrut El; şi au venit la El.
14Şi a rânduit doisprezece pe care i-a numit şi apostoli, ca să fie cu El; şi să îi trimită să predice,
15şi să aibă autoritate de a scoate demonii.
16Şi El a rânduit pe cei doisprezece: a pus lui Simon nume: Petru;
17apoi pe Iacob cel al lui Zebedei; şi pe Ioan, fratele lui Iacob, şi le-a pus nume Boanarghes, adică: „fii ai tunetului”;
18şi pe Andrei; şi pe Filip; şi pe Bartolomeu; şi pe Matei; şi pe Toma; şi pe Iacob cel al lui Alfeu; şi pe Tadeu; şi pe Simon Cananeanul;
19şi pe Iuda Iscarioteanul, care L-a şi trădat.
20Apoi vine într-o casă. Şi se adună iarăşi mulţimea; aşa că nu pot nici pâine să mănânce.
21Şi auzind cei de ai Lui, au ieşit ca să Îl apuce; pentru că, ziceau: a extaziat!
22Iar cărturarii, cei coborâţi din Ierusalim, ziceau: are pe beelzebul; şi prin conducătorul demonilor, scoate demonii.
23Şi chemându-i către El, le vorbea în parabole: cum poate Satan scoate pe Satan?
24Şi dacă un regat, are să se dezbine contra lui; regatul acela nu va putea dăinui.
25Şi dacă o casă, are să se dezbine contra ei; casa aceea nu va putea dăinui.
26Dacă Satan s-a ridicat contra lui, şi s-a dezbinat; nu poate dăinui, ci are sfârşit.
27Dar nici unu, intrând în casa celui tare, nu poate răpi vasele lui, dacă nu are să lege întâi pe cel tare; şi atunci va jefui casa lui.
28Adevărat vă zic: toate vor fi iertate fiilor oamenilor; păcătuirile şi hulele câte au să hulească.
29Dar, care are să hulească împotriva Spiritului Sfânt, nu are iertare în etern.
30Pentru că ziceau: are spirit necurat.
31Deci mama Lui şi fraţii Lui, vin; şi, stând afară, au trimis la El, chemându-L.
32Şi o mulţime şedea în jurul Lui, şi Îi zic: Iată mama Ta, şi fraţii Tăi, Te caută.
33Şi răspunzând, le zice: cine este mama Mea şi fraţii Mei?
34Şi, privind în jur la cei şezând în cerc în jurul Lui, zice: Iată! Mama Mea şi fraţii Mei!
35Căci cine are să facă voinţa lui Dumnezeu; acesta este frate, şi soră, şi mamă.