📖 Biblie Online (SCC)

1De aceea eşti de nedezvinovăţit, o, omule, oricine eşti tu cel judecând, pentru că în ceea ce judeci tu pe altul, te condamni pe tine; fiindcă tu cel judecând, le făptuieşti pe aceleaşi.

2Dar ştim că judecata lui Dumnezeu este după adevăr asupra celor făptuind cele ca acestea.

3Cugeţi însă aceasta, o, omule cel judecând pe cei făptuind cele ca acestea, şi cel făcându-le; că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?

4Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii şi îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări, necunoscând că bunătatea lui Dumnezeu te aduce la căinţă?

5Dar potrivit cu împietrirea ta, şi potrivit cu inima ta necăită, îţi depozitezi mânie pentru o zi de mânie şi de dezvăluire a unei judecăţi drepte a lui Dumnezeu;

6care va da fiecăruia după faptele lui;

7viaţă eternă celor căutând glorie şi onoare şi nestricăciune prin stăruinţă pentru faptă bună;

8dar mânie şi urgie celor certăreţi şi neascultători de adevăr ci ascultători de nedreptate;

9necaz şi strâmtorare peste orice suflet de om, cel făptuind răul; atât al iudeului, întâi, cât şi al grecului;

10dar glorie şi onoare şi pace oricui cel făptuind binele; atât iudeului, întâi, cât şi grecului.

11Pentru că la Dumnezeu nu este părtinire după faţă;

12deoarece câţi au păcătuit fără lege, vor şi pieri fără lege; şi câţi au păcătuit sub lege, vor fi judecaţi prin lege.

13Pentru că nu auzitorii legii sunt drepţi înaintea lui Dumnezeu, ci împlinitorii legii vor fi îndreptăţiţi.

14Deoarece, când naţiunile cele neavând lege, fac din natură cele ale legii, aceştia neavând lege, ei îşi sunt lege pentru ei;

15care arată lucrarea legii scrisă în inimile lor, mărturisind împreună cu ele: conştiinţa lor, şi cugetările acuzându-se sau apărându-se între ele.

16În ziua în care Dumnezeu judecă cele ascunse ale oamenilor, potrivit cu Evanghelia mea, prin Iesus Christos.

17Dar dacă tu te numeşti iudeu, şi te bazezi pe lege, şi te lauzi în Dumnezeu,

18şi Îi cunoşti voinţa, şi deosebeşti pe cele bune, fiind învăţat în lege,

19şi eşti convins că eşti o călăuză a orbilor, o lumină a celor din întuneric,

20un educator al celor fără de minte, un învăţător al copiilor, având în lege: forma cunoştinţei şi adevărului;

21tu deci, cel învăţând pe altul, pe tine nu te înveţi? Cel predicând: să nu furi! Furi?

22Cel zicând: să nu comiţi adulter! Comiţi adulter? Cel scârbindu-te idolii, jefuieşti temple?

23Tu, care te lauzi cu legea, Îl dezonorezi pe Dumnezeu prin călcarea legii?

24Pentru că Numele lui Dumnezeu este hulit din cauza voastră între naţiuni; după cum a fost scris.

25Pentru că circumcizia foloseşte dacă înfăptuieşti legea; dar dacă eşti un călcător al legii, circumcizia ta s-a făcut necircumcizie.

26Dar, dacă necircumcizia are să păzească cerinţele drepte ale legii; necircumcizia lui, nu va fi considerată circumcizie?

27Şi necircumcizia cea fizică, împlinind legea, nu te va judeca pe tine; care cu scriptură, şi circumcizie, eşti un călcător de lege?

28Pentru că iudeu nu este cel pe dinafară, şi nici circumcizie nu este cea pe dinafară, în carne;

29ci, iudeu este cel pe dinăuntru, şi circumcizie este cea a inimii, prin Spirit, nu prin literă; lauda căruia nu este de la oameni, ci de la Dumnezeu.