📖 Biblie Online (SCC)

1Iar când se apropie de Ierusalim, de Betfaghe şi Betania, către Muntele Măslinilor; El trimite pe doi dintre discipolii Lui,

2şi le zice: mergeţi în satul cel dinaintea voastră, şi îndată intrând în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care nu a şezut încă nici unu dintre oameni; dezlegaţi-l şi aduceţi-l.

3Iar dacă cineva are să vă zică: de ce faceţi aceasta? Să ziceţi: Domnul are nevoie de El; şi îndată îl va trimite iarăşi aici.

4Şi ei s-au dus, şi au găsit un măgăruş legat la uşă, afară la drum; şi îl dezleagă.

5Şi unii dintre cei stând acolo, le-a zis: ce faceţi, dezlegând măgăruşul?

6Şi le-au zis după cum le poruncise Iesus; iar ei i-au lăsat.

7Apoi au adus măgăruşul la Iesus; şi au aruncat mantiile lor pe el, iar El a şezut pe el.

8Şi mulţi aşterneau mantiile lor pe drum; iar alţii ramuri tăiate de prin câmpii.

9Şi cei mergând înainte, şi cei urmând, strigau: Osana! Binecuvântat este Cel venind în Numele lui Iehova!

10Binecuvântat este Regatul venit al tatălui nostru David! Osana în cele preaînalte!

11Şi a intrat în Ierusalim, în curtea templului; şi privind împrejur la toate, a ieşit spre Betania, cu cei doisprezece.

12Şi dimineaţa ieşind ei din Betania, El a flămânzit.

13Şi văzând de departe un smochin având frunze, a venit, că poate va găsi ceva în el. Dar venind la el, nu a găsit nimic, decât frunze; pentru că nu era timpul smochinelor.

14Şi răspunzând, i-a zis: să nu mai mănânce nici un rod din tine, în etern! Iar discipolii Îl auzeau.

15Apoi, ei vin la Ierusalim. Şi intrând în curtea templului, El a început să scoată afară pe cei vânzând şi pe cei cumpărând în curte; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani, şi scaunele celor vânzând porumbeii.

16Şi nu lăsa ca cineva să poarte vreun vas prin curtea templului.

17Şi îi învăţa, şi zicea: oare nu a fost scris: „casa Mea va fi chemată casă de rugăciune pentru toate naţiunile?” Dar voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari.

18Şi au auzit marii preoţi şi cărturarii, şi căutau cum să Îl piardă; pentru că se temeau de El, deoarece toată mulţimea era mirată de învăţătura Lui.

19Şi când s-a făcut seară, s-au dus afară din cetate.

20Apoi, dimineaţa, trecând, au văzut smochinul uscat din rădăcini.

21Şi Petru, amintindu-şi, Îi zice: Rabi! Iată! Smochinul pe care l-ai blestemat, s-a uscat.

22Şi răspunzând Iesus, le zice: aveţi credinţă în Dumnezeu!

23Adevărat vă zic: care are să zică muntelui acesta: ridică-te, şi aruncă-te în mare; şi nu are să se îndoiască în inima lui, ci are să creadă că ceea ce vorbeşte, se face; îi va fi lui.

24De aceea vă zic: toate câte vă rugaţi şi cereţi, să credeţi că le-aţi primit; şi ele vor fi pentru voi.

25Iar când staţi rugându-vă, să iertaţi dacă aveţi ceva împotriva cuiva; pentru ca şi Tatăl vostru Cel ce este în ceruri să ierte greşelile voastre.

26(v. 26 - text apocrif)

27Apoi, ei vin iarăşi la Ierusalim; şi umblând El prin curtea templului, vin la El marii preoţi şi cărturarii şi bătrânii,

28şi I-au zis: cu ce autoritate faci acestea? Şi cine Ţi-a dat autoritatea aceasta ca să faci acestea?

29Iar Iesus le-a zis: vă voi întreba un cuvânt, şi să Îmi răspundeţi; apoi vă voi spune cu ce autoritate fac acestea.

30Botezul, cel al lui Ioan, era din cer, sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!

31Şi ei cugetau în sine, zicând: dacă avem să zicem: din cer; va zice: deci, de ce nu l-aţi crezut?

32Să zicem însă: de la oameni? Se temeau de mulţime; pentru că toţi îl considerau pe Ioan, că într-adevăr a fost profet.

33Şi răspunzând, Îi zic lui Iesus: nu ştim. Şi Iesus le zice: nici Eu nu vă spun cu ce fel de autoritate fac acestea.